BG
ES
CS
DA
DE
ET
EL
EN
FR
IT
LV
LT
HU
MT
NL
PL
PT
RO
SK
SL
FI
SVInfo
- Referral date: 22-02-2006
- Show case reference
- Opinion date: 18-10-2007
- Ruling date: 03-04-2008
- AG: Mengozzi
References in this case
Highlight in text
GoCauza C-103/06
Philippe Derouin
împotriva
Union pour le recouvrement des cotisations de sécurité sociale et d’allocations familiales de Paris − Région parisienne (Urssaf de Paris − Région parisienne)
(cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de
tribunal des affaires de sécurité sociale de Paris)
„Securitatea socială a lucrătorilor migranți — Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 — Lucrători independenți care au reședința și exercită o activitate în Franța — Contribuție socială generalizată — Contribuție pentru rambursarea datoriei sociale — Luarea în considerare a veniturilor obținute într-un alt stat membru și impozabile în acesta în temeiul unei convenții pentru evitarea dublei impuneri”
Sumarul hotărârii
Securitatea socială a lucrătorilor migranți — Competența statelor membre de a-și organiza sistemele de securitate socială
(Regulamentul nr. 1408/71 al Consiliului)
Regulamentul nr. 1408/71 al Consiliului, în versiunea modificată și actualizată prin Regulamentul nr. 307/1999, trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca un stat membru, a cărui legislație socială este singura aplicabilă unui lucrător independent rezident, să excludă din baza de evaluare a contribuțiilor precum contribuția socială generalizată și contribuția pentru rambursarea datoriei sociale veniturile obținute de lucrătorul respectiv într-un alt stat membru, în temeiul, în special, al unei convenții pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit.
(a se vedea punctul 32 și dispozitivul)
HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a treia)
3 aprilie 2008(*)
„Securitatea socială a lucrătorilor migranți – Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 – Lucrători independenți care au reședința și exercită o activitate în Franța – Contribuție socială generalizată – Contribuție pentru rambursarea datoriei sociale – Luarea în considerare a veniturilor obținute într-un alt stat membru și impozabile în acesta în temeiul unei convenții pentru evitarea dublei impuneri”
În cauza C-103/06,
având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de tribunal des affaires de sécurité sociale de Paris (Franța), prin Decizia din 30 ianuarie 2006, primită de Curte la 22 februarie 2006, în procedura
Philippe Derouin
împotriva
Union pour le recouvrement des cotisations de sécurité sociale et d’allocations familiales de Paris − Région parisienne (Urssaf de Paris − Région parisienne),
CURTEA (Camera a treia),
compusă din domnul A. Rosas, președinte de cameră, domnii U. Lõhmus, J. N. Cunha Rodrigues, J. Klučka (raportor) și doamna P. Lindh, judecători,
avocat general: domnul P. Mengozzi,
grefier: doamna C. Strömholm, administrator,
având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 7 martie 2007,
luând în considerare observațiile prezentate:
– pentru domnul Derouin, de P. Langlois și E. Piwnica, avocats;
– pentru Union pour le recouvrement des cotisations de sécurité sociale et d’allocations familiales de Paris – Région parisienne (Urssaf de Paris − Région parisienne), de J.-J. Gatineau, avocat;
– pentru guvernul francez, de domnul G. de Bergues și de doamna O. Christmann, în calitate de agenți;
– pentru guvernul Regatului Unit, de doamna V. Jackson, în calitate de agent, asistată de doamna S. Moore, barrister;
– pentru Comisia Comunităților Europene, de domnii G. Rozet și V. Kreuschitz, în calitate de agenți,
după ascultarea concluziilor avocatului general în ședința din 18 octombrie 2007,
pronunță prezenta
Hotărâre
1 Cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare privește interpretarea Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii care desfășoară activități independente și cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunității, în versiunea modificată și actualizată prin Regulamentul (CE) nr. 307/1999 al Consiliului din 8 februarie 1999 (JO L 38, p. 1, Ediție specială, 05/vol. 5, p. 103).
2 Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între domnul Derouin, pe de o parte, și Union pour le recouvrement des cotisations de sécurité sociale et d’allocations familiales de Paris − Région parisienne (Urssaf de Paris − Région parisienne) (denumită în continuare „Urssaf”), pe de altă parte, cu privire la baza de evaluare a contribuției sociale generale și a contribuției pentru rambursarea datoriei sociale (denumite în continuare „CSG” și, respectiv, „CRDS”) datorate de domnul Derouin.
Cadrul juridic
Reglementarea comunitară
3 Potrivit articolului 2 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1408/71, acesta „se aplică lucrătorilor salariați sau lucrătorilor care desfășoară activități independente și studenților care se află ori s-au aflat sub incidența legislației din unul sau din mai multe state membre și care sunt resortisanți ai unuia dintre statele membre sau sunt persoane apatride ori refugiați cu reședința pe teritoriul unuia dintre statele membre, precum și membrilor familiilor acestora și supraviețuitorilor lor”.
4 Articolul 13 din regulamentul respectiv prevede:
„(1) Sub rezerva articolelor 14c și 14f, persoanele cărora li se aplică prezentul regulament se află sub incidența legislației unui singur stat membru. Această legislație se stabilește în conformitate cu dispozițiile prezentului titlu.
(2) Sub rezerva articolelor 14-17:
[…]
b) persoana care desfășoară o activitate independentă pe teritoriul unui stat membru se supune legislației statului respectiv, chiar dacă are reședința pe teritoriul altui stat membru;
[…]”
5 Articolul 14a din același regulament prevede:
„Articolul 13 alineatul (2) litera (b) se aplică având în vedere următoarele excepții și împrejurări:
[…]
(2) persoana care desfășoară în mod obișnuit o activitate independentă pe teritoriul a două sau mai multe state membre se supune legislației statului membru pe al cărui teritoriu are reședința dacă desfășoară o parte a activității sale pe teritoriul acelui stat membru. […]
[...]”
6 Articolul 14d alineatul (1) din Regulamentul nr. 1408/71 prevede:
„Persoana prevăzută la […] articolul 14a alineatele (2)-(4) […] este tratată, în scopul aplicării legislației stabilite în conformitate cu aceste dispoziții, ca și cum și-ar desfășura întreaga sa activitate profesională sau toate activitățile sale profesionale pe teritoriul statului membru respectiv.”
Reglementarea națională
7 CSG a fost instituită prin Legea finanțelor nr. 90-1168 din 29 decembrie 1990 (JORF din 30 decembrie 1990, p. 16367), ale cărei dispoziții pertinente au fost inserate la articolul L. 136-1 și următoarele din Codul securității sociale.
8 Potrivit articolului L. 136-1 din Codul securității sociale:
„Se instituie o contribuție socială pe veniturile din activități și pe veniturile substitutive căreia îi sunt supuse:
1° Persoanele fizice care sunt considerate deopotrivă ca având domiciliul în Franța în scopul stabilirii impozitului pe venit și ca fiind afiliate, indiferent de temei, la un regim obligatoriu de asigurare de sănătate francez.
2° Agenții statului, ai colectivităților locale și ai instituțiilor publice cu caracter administrativ ale acestora care își exercită funcțiile sau sunt însărcinați cu misiuni în afara Franței, în măsura în care remunerația acestora este impozabilă în Franța și sunt afiliați, indiferent de temei, la un regim obligatoriu de asigurare de sănătate francez.”
9 CRDS a fost instituită prin articolul 14-1 din Ordonanța nr. 96-50 din 24 ianuarie 1996 privind rambursarea datoriei sociale (JORF din 25 ianuarie 1996, p. 1226), care prevede:
„Se instituie o contribuție pe veniturile din activități și pe veniturile substitutive menționate la articolele L. 136-2-L. 136-4 din Codul securității sociale, cu excepția veniturilor din surse străine menționate la punctul 1° de la alineatul III al articolului 15 de mai jos, obținute între 1 februarie 1996 și data încheierii misiunilor prevăzute la articolul 2 de către persoanele fizice desemnate la articolul L. 136-1 din același cod.
Această contribuție se instituie asupra veniturilor menționate și în condițiile prevăzute la articolele L. 136-2-L. 136-4 și la alineatul III al articolului L. 136-8 din Codul securității sociale.”
10 Convenția dintre Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord și Franța pentru evitarea dublei impuneri și prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit, semnată la Londra la 22 mai 1968 (denumită în continuare „convenția bilaterală”), prevede la articolul 1:
„1. Impozitele care fac obiectul prezentei convenții sunt:
[…]
b) În ceea ce privește Franța: impozitul pe venit […], impozitul pe profit, precum și toate reținerile la sursă, toate deducerile în avans («précomptes») și plățile anticipate în contul acestor impozite,
[…]
2. Prezenta convenție se va aplica de asemenea oricărui impozit viitor de natură identică sau similară pe care unul dintre statele contractante sau guvernul unuia dintre teritoriile cărora prezenta convenție li se aplică [...] l-ar adăuga sau l-ar substitui impozitelor actuale. Autoritățile competente ale statelor contractante își vor comunica modificările aduse legislațiilor lor fiscale respective.”
11 Din observațiile prezentate de guvernul francez rezultă că această convenție bilaterală va fi abrogată odată cu intrarea în vigoare a unei noi convenții pentru evitarea dublei impuneri, încheiată la 28 ianuarie 2004 între cele două state membre în cauză. Această nouă convenție menționează în mod expres CSG și CRDS printre „impozitele cărora li se aplică [această din urmă convenție]”.
Acțiunea principală și întrebarea preliminară
12 Din decizia de trimitere rezultă că domnul Derouin:
– are reședința în Franța, unde exercită cu titlu liberal profesia de avocat și este asociat al partnership-ului de drept englez Linklaters (denumit în continuare „partnership”). Acesta din urmă își are sediul principal în Regatul Unit, dar are de asemenea birouri în alte state membre, inclusiv în Franța, unde are un birou la Paris (denumit în continuare „biroul din Paris”);
– este înscris deopotrivă ca avocat la cour d’appel de Paris (Curtea de Apel din Paris) și în calitate de Registered Foreign Lawyer pe lângă Supreme Court of England and Wales;
– îndeplinește toate prestațiile de avocat în cadrul activităților biroului din Paris;
– este remunerat prin obținerea unei cote-părți din beneficiile realizate de partnership;
– își are domiciliul fiscal în Franța și este supus impozitului în acest stat membru, precum și în fiecare dintre statele în care partnership-ul este implantat, în temeiul cotei-părți din beneficiile fiecărui birou al acestuia;
– este supus unui regim obligatoriu de asigurare de sănătate în Franța și este înscris la Urssaf în calitate de lucrător independent.
13 Urssaf a calculat contribuțiile de alocații familiale, precum și CSG și CRDS solicitate domnului Derouin pe veniturile profesionale realizate de acesta din activitatea sa în cadrul biroului din Paris și pe cota-parte a acestuia din beneficiile realizate de celelalte birouri ale partnership-ului. Din precizările aduse în cursul procedurii orale reiese că plata CSG și a CRDS a fost solicitată de Urssaf domnului Derouin pentru diferite perioade din anii 2000-2005.
14 Domnul Derouin a plătit contribuțiile de alocații familiale calculate astfel în raport cu ansamblul veniturilor sale profesionale (așadar, inclusiv cele care provin din Regatul Unit), dar contestă în fața tribunal des affaires de sécurité sociale de Paris (Tribunalul pentru Securitate Socială din Paris) plata CSG și a CRDS calculate pe veniturile obținute în Regatul Unit, pentru motivul că aceste contribuții nu constituie contribuții la asigurările sociale, ci impozite, și că, întrucât veniturile obținute în Regatul Unit sunt supuse impozitului în acest stat membru în temeiul convenției bilaterale, doar veniturile impozabile din punct de vedere fiscal în Franța pot fi supuse CSG și CRDS.
15 În schimb, Urssaf susține că aceste contribuții au natura unor contribuții la asigurările sociale, că intră în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 1408/71 și că trebuie, așadar, calculate pe ansamblul veniturilor domnului Derouin, indiferent dacă sunt obținute în Regatul Unit sau în Franța.
16 În scopul de a obține lămuriri în această privință, tribunal des affaires de sécurité sociale de Paris, prin Decizia din 12 aprilie 2005, a sesizat Cour de cassation pentru obținerea unui aviz în privința problemei dacă CSG și CRDS trebuie considerate impozite în sensul convenției bilaterale.
17 Potrivit Avizului Cour de cassation din 2 septembrie 2005, „trebuie supusă Curții de Justiție a Comunităților Europene, în temeiul articolului 234 […] CE, problema dacă Regulamentul nr. 1408/71 […] trebuie interpretat în sensul că se opune ca o convenție, precum convenția [bilaterală] […], să prevadă că veniturile obținute în Regatul Unit de lucrători independenți care au reședința în Franța și care sunt asigurați pe lângă asigurările sociale din acest stat sunt excluse de la baza de evaluare a [CSG] și a [CRDS] prelevate în Franța […]”.
18 Considerând că soluționarea litigiului depinde de problema dacă aplicarea dispozițiilor convenției respective în privința CSG și CRDS contravine normelor comunitare, tribunal des affaires de sécurité sociale de Paris a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:
„Regulamentul nr. 1408/71 […] trebuie interpretat în sensul că se opune ca o convenție, precum convenția [bilaterală], să prevadă că veniturile obținute în Regatul Unit de către lucrători care au reședința în Franța și care sunt asigurați social în acest stat sunt excluse de la baza de evaluare a [CSG] și a [CRDS] prelevate în Franța?”
Cu privire la întrebarea preliminară
19 Întrebarea adresată vizează, în esență, să determine dacă un stat membru a cărui reglementare în materie de securitate socială este aplicabilă în temeiul Regulamentului nr. 1408/71 este liber să stabilească baza de evaluare a contribuțiilor precum CSG și CRDS sau dacă, dimpotrivă, regulamentul respectiv impune acestui stat membru să includă în baza de evaluare a unor astfel de contribuții veniturile obținute într-un alt stat membru, fără a putea renunța la perceperea acestor contribuții cu privire la veniturile respective.
20 În această privință, trebuie amintit că obiectivul Regulamentului nr. 1408/71 este de a asigura, astfel cum prevăd al doilea și al patrulea considerent, libera circulație a lucrătorilor salariați și a lucrătorilor care desfășoară activități independente în cadrul Comunității Europene, respectând totodată caracteristicile proprii legislațiilor naționale privind securitatea socială. În această privință, astfel cum rezultă din al cincilea, al șaselea și al zecelea considerent, acest regulament reține ca principiu egalitatea de tratament a lucrătorilor, în conformitate cu diferitele legislații naționale, și urmărește să garanteze în fapt egalitatea de tratament a tuturor lucrătorilor ocupați pe teritoriul unui stat membru, precum și să nu îi dezavantajeze pe aceia dintre ei care își exercită dreptul la liberă circulație. Sistemul pus în aplicare prin Regulamentul nr. 1408/71 este doar un sistem de coordonare, privind în special stabilirea reglementării sau a reglementărilor aplicabile lucrătorilor salariați și lucrătorilor care desfășoară activități independente care își exercită, în diverse circumstanțe, dreptul lor la liberă circulație (Hotărârea din 9 martie 2066, Piatkowski, C-493/04, Rec., p. I-2369, punctele 19 și 20, precum și Hotărârea din 18 iulie 2006, Nikula, C-50/05, Rec., p. I-7029, punctul 20).
21 În ceea ce privește, în primul rând, aplicabilitatea Regulamentului nr. 1408/71 unei persoane care se află într-o situație precum cea a domnului Derouin, din decizia de trimitere și din ansamblul observațiilor prezentate Curții reiese că acesta are calitatea de lucrător independent migrant cu reședința în Franța și exercită o activitate independentă în Franța și în Regatul Unit, astfel încât regulamentul respectiv îi este aplicabil în temeiul articolului 14a alineatul (2) din acesta. Rezultă că persoana interesată este supusă, în conformitate cu această dispoziție, exclusiv legislației franceze. Guvernul Regatului Unit a confirmat, de altfel, în cursul audierii pledoariilor, că acest din urmă stat membru nu percepe nicio contribuție la asigurările sociale pe veniturile obținute de persoana interesată pe teritoriul său.
22 În ceea ce privește, în al doilea rând, aplicabilitatea Regulamentului nr. 1408/71 în privința CSG și CRDS, Curtea a apreciat că aceste contribuții intră în domeniul de aplicare al acestui regulament. Într-adevăr, Curtea a considerat că nu poate fi admisă teza potrivit căreia CSG și CRDS, dat fiind că acestea, în realitate, ar fi calificate drept impozite, ar fi excluse din domeniul de aplicare al regulamentului respectiv. Aceasta a adăugat că împrejurarea că o prelevare este calificată drept impozit printr-o reglementare națională nu înseamnă că, în raport cu acest regulament, aceeași prelevare nu ar putea fi considerată ca intrând în domeniul de aplicare al acestuia (a se vedea în acest sens Hotărârea din 15 februarie 2000, Comisia/Franța, C-34/98, Rec., p. I-995, punctele 33 și 34, precum și Hotărârea Comisia/Franța, C-169/98, Rec., p. I-1049, punctele 31 și 32). În cele din urmă, trebuie să se constate că întrebarea adresată de instanța de trimitere pornește de la principiul conform căruia contribuțiile în cauză intră în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 1408/71.
23 În plus, Curtea a apreciat că dreptul comunitar nu aduce atingere competenței statelor membre de organizare a sistemului lor de securitate socială (a se vedea Hotărârea din 13 mai 2003, Müller-Fauré și van Riet, C-385/99, Rec., p. I-4509, punctul 100 și jurisprudența citată).
24 În ceea ce privește stabilirea bazei de evaluare a contribuțiilor sociale, potrivit unei jurisprudențe constante, în lipsa unei armonizări la nivel comunitar, revine legislației fiecărui stat membru în cauză sarcina de a stabili veniturile care trebuie luate în considerare pentru calcularea acestor contribuții (a se vedea în acest sens Hotărârea Nikula, citată anterior, punctul 24 și jurisprudența citată).
25 Desigur, este necesar ca, în exercitarea competenței sale, statul membru în cauză să respecte dreptul comunitar (a se vedea în acest sens în special Hotărârea din 26 ianuarie 1999, Terhoeve, C-18/95, Rec., p. I-345, punctul 34, și Hotărârea din 7 iulie 2005, van Pommeren-Bourgondiën, C-227/03, Rec., p. I-6101, punctul 39). Competența statelor membre nu este, așadar, nelimitată, dat fiind că acestea sunt obligate să respecte spiritul și principiile Regulamentului nr. 1408/71, printre care cel al unicității legislației aplicabile în materie de securitate socială, să se asigure că nimeni nu este dezavantajat în exercitarea dreptului său la liberă circulație și că regimul astfel elaborat nu lipsește această persoană de protecție socială.
26 Din ansamblul jurisprudenței citate la punctele 23-25 din prezenta hotărâre rezultă că, dat fiind că Regulamentul nr. 1408/71 este un instrument de coordonare, și nu de armonizare, statele membre sunt competente să stabilească baza de evaluare a contribuțiilor precum CGS și CRDS.
27 Rezultă că, în stadiul actual al dreptului comunitar, un stat membru are dreptul să renunțe, unilateral sau în cadrul unei convenții fiscale precum convenția bilaterală, la a include în baza de evaluare a contribuțiilor precum CSG și CRDS veniturile obținute într-un alt stat membru de un lucrător independent rezident aflat într-o situație precum cea a reclamantului din acțiunea principală. Într-adevăr, deși este cert că nicio dispoziție din Regulamentul nr. 1408/71 nu interzice unui stat membru calcularea cuantumului contribuțiilor sociale ale unui rezident în raport cu toate veniturile acestuia (a se vedea în acest sens Hotărârea Nikula, citată anterior, punctul 31), se impune constatarea că nicio dispoziție din același regulament nu îl obligă să facă acest lucru.
28 În această privință, trebuie subliniat faptul că, spre deosebire de teza susținută în cursul procedurii orale de Urssaf, de guvernul Regatului Unit și de Comisia Comunităților Europene, potrivit căreia constatarea rezultată din Hotărârea din 26 mai 2005, Allard (C-249/04, Rec., p. I-4535), obligă în principiu statele membre să includă în baza de evaluare a contribuțiilor sociale toate veniturile obținute de persoanele care se află într-o situație precum cea a domnului Derouin, constatarea respectivă nu poate fi transpusă în cauza din acțiunea principală.
29 Într-adevăr, în cadrul cauzei în care a fost pronunțată Hotărârea Allard, citată anterior, statul membru de reședință al persoanei interesate alesese să includă în baza de evaluare a contribuțiilor sociale toate veniturile obținute de aceasta atât pe teritoriul său, cât și pe cel al unui alt stat membru, astfel cum este autorizat prin Regulamentul nr. 1408/71. Având în vedere acest context, Curtea a apreciat că, în conformitate cu legislația națională aplicabilă în temeiul normelor de conflict al legilor din acest regulament, contribuțiile sociale datorate de persoana interesată trebuiau calculate luând în considerare toate veniturile acestuia.
30 Prin urmare, soluția reținută de Curte în Hotărârea Allard, citată anterior, nu s-ar putea aplica într-un context precum cel al prezentei cauze din acțiunea principală, în care excluderea veniturilor din surse străine din baza de evaluare a contribuțiilor sociale în cauză rezultă din dispozițiile legii naționale aplicabile.
31 Totuși, este necesar să se sublinieze că excluderea din baza de evaluare a contribuțiilor a veniturilor din sursă străină ale unui lucrător nu poate avea drept consecință afectarea dreptului lucrătorului respectiv de a beneficia de totalitatea prestațiilor prevăzute de legislația aplicabilă. Revine instanței de trimitere sarcina de a verifica dacă acesta este efectiv cazul în situația în cauză.
32 Având în vedere toate considerentele de mai sus, trebuie să se răspundă la întrebarea adresată că Regulamentul nr. 1408/71 trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca un stat membru, a cărui legislație socială este singura aplicabilă unui lucrător independent rezident, să excludă din baza de evaluare a contribuțiilor precum CSG și CRDS veniturile obținute de lucrătorul respectiv într-un alt stat membru, în temeiul, în special, al unei convenții pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit.
Cu privire la cheltuielile de judecată
33 Întrucât, în privința părților din acțiunea principală, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.
Pentru aceste motive, Curtea (Camera a treia) declară:
Regulamentul nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii care desfășoară activități independente și cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunității, în versiunea modificată și actualizată prin Regulamentul (CE) nr. 307/1999 al Consiliului din 8 februarie 1999, trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca un stat membru, a cărui legislație socială este singura aplicabilă unui lucrător independent rezident, să excludă din baza de evaluare a contribuțiilor precum contribuția socială generalizată și contribuția pentru rambursarea datoriei sociale veniturile obținute de lucrătorul respectiv într-un alt stat membru, în temeiul, în special, al unei convenții pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit.
Semnături
* Limba de procedură: franceza.