Available languages

Taxonomy tags

Info

References in this case

Share

Highlight in text

Go

7.6.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/20

Acțiune introdusă la 15 aprilie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Regatul Spaniei

(Cauza C-153/08)

(2008/C 142/33)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: R. Lyal și L. Lozano Palacios, agenți)

Pârât: Regatul Spaniei

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că, prin menținerea în vigoare a unei legislații fiscale prin intermediul căreia sunt impozitate veniturile obținute la toate loteriile, jocurile de noroc și pariurile organizate în afara Regatului Spaniei, în timp ce veniturile obținute la anumite loterii, jocuri de noroc și pariuri organizate în Regatul Spaniei sunt scutite de impozitul pe venit, Regatul Spaniei nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul dreptului comunitar și, în special, în temeiul articolului 49 CE și al articolului 36 din Acordul privind Spațiul Economic European;

—

obligarea Regatului Spaniei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În conformitate cu legislația spaniolă, sunt scutite de impozitul pe venit premiile obținute la loteriile și la pariurile organizate de către Loterías y Apuestas del Estado (organismul public comercial care se ocupă de loterii și pariuri) și de către organismele și entitățile aparținând Comunidades Autónomas (comunitățile autonome), precum și la tragerile la soți organizate de către Crucea Roșie spaniolă și de către Organización Nacional de Ciegos Españoles (Organizația națională pentru nevăzători). Cu toate acestea, veniturile obținute la loterii, la jocuri de noroc și la pariuri organizate de către alte organisme naționale și străine, inclusiv cele stabilite în țări membre ale UE și ale SEE, se adaugă la baza impozabilă și sunt supuse unor cote de impozitare progresive.

Comisia invocă în special hotărârile Lindman (1) și Safir (2) și amintește că, potrivit jurisprudenței, activitățile de organizare de loterii trebuie să fie considerate activități de „servicii” în sensul tratatului. De asemenea, potrivit jurisprudenței, articolul 49 CE interzice orice restricție și orice obstacol în calea liberei prestări a serviciilor, indiferent dacă se aplică în egală măsură atât prestatorilor de servicii naționali, cât și celor din celelalte state membre și exclude aplicarea oricărei reglementări naționale care are ca efect să facă mai dificilă prestarea de servicii între statele membre decât prestarea de servicii pur internă în cadrul unui stat membru. Având în vedere particularitățile domeniului jocurilor de noroc, jurisprudența admite anumite restricții impuse de către statele membre, cu condiția să se demonstreze oportunitatea și proporționalitatea măsurii, precum și lipsa caracterului discriminator al acesteia.

Comisia consideră că legislația spaniolă este discriminatorie întrucât scutirea se aplică anumitor entități pe care aceasta le stabilește în mod precis, excluzând de la beneficiul respectiv entitățile din alte state membre de aceeași nataură sau care urmăresc aceleași obiective precum entitățile spaniole menționate în norma care prevede scutirea. În consecință, chiar dacă autoritățile spaniole ar fi demonstrat în cadrul procedurii în constatarea neîndeplinirii obligațiilor că legislația în litigiu constituie o măsură oportună și care este proporțională cu obiectivul declarat de protecție a consumatorilor și a ordinii sociale, demonstrație pe care nu au făcut-o, legislația în discuție nu ar putea în niciun caz să fie considerată compatibilă cu dreptul comunitar întrucât este în orice caz discriminatorie.

(1)  Hotărârea din 13 noiembrie 2003, Lindman (C-42/02, Rec., p. I-13519).

(2)  Hotărârea din 28 aprilie 1998, Safir (C-118/96, Rec., p. I-1897).