EU tax law WEB Gardella - C-233/12

—

pentru domnul Gardella, de T. Truppa, de R. Ciancaglini și de M. Rossi, avvocati;

—

pentru Istituto nazionale della previdenza sociale (INPS), de A. Sgroi, avvocato;

—

pentru guvernul italian, de G. Palmieri, în calitate de agent, asistată de G. De Socio, avvocato dello Stato;

—

pentru guvernul ceh, de M. Smolek, în calitate de agent;

—

pentru guvernul german, de T. Henze și de J. Möller, în calitate de agenți;

—

pentru Comisia Europeană, de C. Cattabriga și de V. Kreuschitz, în calitate de agenți,

1

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolelor 20 TFUE, 45 TFUE, 48 TFUE și 145 TFUE-147 TFUE, precum și a articolului 15 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”).

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între domnul Gardella, care lucrează la Oficiul European pentru Brevete (denumit în continuare „OEB”), la München (Germania), pe de o parte, și Istituto nazionale della previdenza sociale (INPS) (Institutul Național al Asigurărilor Sociale), pe de altă parte, cu privire la refuzul INPS de a transfera în sistemul de securitate socială al OEB capitalul reprezentând drepturile de pensie pe care le-a dobândit în perioadele în care a fost încadrat în muncă în Italia.

3

Articolul 11 alineatul (2) din anexa VIII la Statutul funcționarilor Uniunii Europene, adoptat prin Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 259/68 al Consiliului din 29 februarie 1968 de instituire a Statutului funcționarilor comunităților europene și a Regimului aplicabil celorlalți agenți ai acestor comunități, precum și a unor dispoziții speciale aplicabile temporar funcționarilor Comisiei (JO 1968, L 56, p. 1), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE, Euratom) nr. 723/2004 al Consiliului din 22 martie 2004 (JO L 124, p. 1, denumit în continuare „statutul”), prevede:

„Funcționarul care intră în serviciul Comunităților după ce:

sau

poate plăti Comunităților, între data titularizării și data în care obține dreptul la o pensie pentru limită de vârstă în sensul articolului 77 din statut, capitalul, actualizat până la data transferului efectiv, reprezentând drepturile de pensie dobândite în temeiul exercitării activităților menționate anterior.

Într-un astfel de caz, instituția în cadrul căreia își exercită atribuțiile funcționarul stabilește, prin intermediul unor dispoziții generale de punere în aplicare și ținând seama de salariul de bază, de vârstă și de cursul de schimb la data depunerii cererii de transfer, numărul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii pe care aceasta îi ia în considerare conform sistemului comunitar de pensii, aferenți perioadei de muncă anterioare, pe baza capitalului transferat, din care se deduce suma care reprezintă aprecierea capitalului între data la care a fost depusă cererea de transfer și data realizării efective a transferului.

Funcționarul poate utiliza acest drept o singură dată pentru fiecare stat membru și fond de pensii.”

4

Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială (JO L 166, p. 1, Ediție specială 05/vol. 7, p. 82), care a înlocuit Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați și cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunității, în versiunea modificată și actualizată prin Regulamentul (CE) nr. 118/97 al Consiliului din 2 decembrie 1996 (JO 1997, L 28, p. 1, Ediție specială, 05/vol. 4, p. 35), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1992/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 (JO L 392, p. 1, Ediție specială, 05/vol. 8, p. 288, denumit în continuare „Regulamentul nr. 1408/71”), cuprinde dispoziții referitoare la coordonarea sistemelor de securitate socială în Uniunea Europeană.

5

Articolul 2 din Regulamentul nr. 883/2004, intitulat „Domeniul de aplicare personal”, prevede la alineatul (1):

„Prezentul regulament se aplică resortisanților unuia dintre statele membre, apatrizilor și refugiaților care sunt rezidenți într-un stat membru și care se află sau s-au aflat sub incidența legislației unuia sau mai multor state membre, precum și membrilor de familie și urmașilor acestora.”

6

Articolul 3 din același regulament, intitulat „Domeniul de aplicare material”, prevede la alineatul (1):

„Prezentul regulament se aplică tuturor legislațiilor referitoare la ramurile de securitate socială privind:

[...]

[...]”

7

Potrivit articolului 6 din Regulamentul nr. 883/2004, intitulat „Cumularea perioadelor”:

„Cu excepția cazului în care prezentul regulament prevede altfel, instituția competentă a unui stat membru a cărui legislație condiționează:

de realizarea perioadelor de asigurare, de încadrare în muncă, de activitate independentă sau de rezidență, ia în considerare, atât cât este necesar, perioadele de asigurare, de încadrare în muncă, de activitate independentă sau de rezidență realizate în temeiul legislației oricărui alt stat membru, ca și cum ar fi fost realizate în temeiul legislației pe care o aplică.”

8

Articolul 52 din regulamentul menționat, intitulat „Acordarea prestațiilor”, prevede la alineatul (1):

„Instituția competentă calculează valoarea prestației care se acordă:

9

OEB este o organizație internațională instituită prin Convenția privind eliberarea brevetelor europene (Convenția privind brevetul european), semnată la München la 5 octombrie 1973, cu sediul în acest oraș.

10

OEB dispune de propriul sistem de pensii, distinct de sistemele de pensii ale statelor membre și de cel al Uniunii.

11

În temeiul articolului 12 din Regulamentul privind pensiile al Oficiului European pentru Brevete, adoptat de consiliul său de administrație pe baza articolului 33 din convenția menționată, personalul OEB poate beneficia de transferul capitalului reprezentând drepturile dobândite anterior în cadrul altor sisteme de pensii, cu condiția ca sistemele de pensii în discuție să permită acest lucru. Atunci când este necesar, OEB stabilește, potrivit propriilor reguli, numărul de anuități dobândite pe baza sistemului de origine care pot fi recunoscute în beneficiul persoanei în cauză și, prin urmare, pensia pentru limită de vârstă care îi revine.

12

Din decizia de trimitere reiese că Regulamentul privind pensiile al Oficiului European pentru Brevete nu prevede în schimb cumularea perioadelor de contribuție, cu alte cuvinte, posibilitatea de a cumula anuitățile dobândite la OEB cu drepturile dobândite în cadrul altor sisteme de pensii.

13

În decizia de trimitere se arată că, în Italia, transferul sau cumulul drepturilor de pensie, astfel cum este prevăzut de Legea nr. 29 privind cumulul perioadelor de afiliere a lucrătorilor în scopuri de securitate socială (legge n. 29 – Ricongiunzione dei periodi assicurativi dei lavoratori ai fini previdenziali) din 7 februarie 1979 (GURI nr. 40 din 9 februarie 1979), cu modificările ulterioare, este rezervat salariaților din sectorul public sau din sectorul privat care sunt sau au fost afiliați la tipuri de asigurări obligatorii din cadrul instituțiilor, către fonduri și sisteme de asigurări naționale. Transferul are loc cu titlu oneros și este în sarcina persoanei în cauză.

14

Instanța de trimitere mai arată că, în temeiul statutului, funcționarii și agenții Uniunii, precum și, în temeiul unor acorduri speciale, agenții Institutului Universitar European și cei ai Băncii Europene de Investiții pot beneficia de acest mecanism de transfer al capitalului reprezentând drepturile de pensie dobândite anterior pe teritoriul Republicii Italiene.

15

În schimb, agenții OEB sunt excluși, întrucât nu există nicio convenție între OEB și Republica Italiană care să autorizeze transferul la această organizație internațională a capitalului reprezentând drepturi de pensie dobândite de lucrătorii afiliați anterior la INPS.

16

În ceea ce privește cumulul perioadelor de contribuție, rezultă din informațiile furnizate de instanța de trimitere că de acest mecanism, potrivit Regulamentului nr. 883/2004, beneficiază în principiu toți lucrătorii salariați și lucrătorii care desfășoară activități independente, precum și profesiile liberale. Acest mecanism nu se aplică însă angajaților OEB, care, fiind agenți ai unei organizații internaționale, nu pot fi considerați, în sensul dispozițiilor articolului 2 din Regulamentul nr. 883/2004, ca „[aflându-se] sub incidența legislației unuia sau mai multor state membre”.

17

Domnul Gardella este resortisant italian și lucrează la OEB de la 1 mai 2002.

18

Înainte de a ocupa acest post, a lucrat în Italia de la 21 decembrie 1992 la 30 aprilie 2002. Numărul contribuțiilor sale săptămânale a fost de 485, respectiv echivalentul a 9 ani și 17 săptămâni.

19

La 15 septembrie 2008, domnul Gardella a solicitat INPS transferul la sistemul de securitate socială al OEB al capitalului reprezentând drepturile de pensie dobândite în perioada menționată.

20

INPS a respins această cerere invocând inexistența în Italia a unor dispoziții care să permită transferul solicitat.

21

Împotriva deciziei de respingere a INSP, reclamantul din litigiul principal a formulat, așadar, o acțiune în fața Tribunale di La Spezia.

22

Instanța menționată a apreciat că lipsa din ordinea juridică italiană a unor norme care să permită transferul la OEB a capitalului reprezentând drepturile de pensie dobândite anterior în Italia, având în vedere și lipsa din Regulamentul privind pensiile al Oficiului European pentru Brevete a unor dispoziții care să permită efectuarea cumulului perioadelor de contribuție realizate înainte de recrutare, pare să constituie un obstacol în calea liberei circulații a lucrătorilor în cadrul Uniunii. Astfel, perspectiva de a nu fi în măsură să se prevaleze, în vederea pensiei, de contribuțiile plătite și de anuitățile dobândite înainte de intrarea în serviciul OEB i-ar descuraja pe lucrătorii care au dobândit drepturi de pensie în Italia să accepte oferte de încadrare în muncă la OEB. Această situație ar constitui o încălcare vădită a drepturilor conferite cetățenilor Uniunii prin articolele 20 TFUE, 45 TFUE și 48 TFUE și ar fi de asemenea incompatibilă cu articolele 145 TFUE-147 TFUE, precum și cu articolul 15 din cartă.

23

În lumina acestor considerații, Tribunale di La Spezia a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

24

Prin intermediul întrebărilor preliminare, care trebuie analizate împreună, instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă articolele 20 TFUE, 45 TFUE, 48 TFUE și 145 TFUE-147 TFUE, precum și articolul 15 din cartă trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări a unui stat membru care nu permite resortisanților săi, angajați ai unei organizații internaționale, cum este OEB, cu sediul pe teritoriul altui stat membru, să transfere în sistemul de asigurări al acestei organizații capitalul reprezentând drepturile la pensie pe care le-au dobândit anterior pe teritoriul statului membru de origine, în lipsa unei convenții internaționale între acest stat membru și respectiva organizație internațională care să prevadă posibilitatea unui astfel de transfer.

25

Rezultă dintr-o jurisprudență constantă că un resortisant al Uniunii, indiferent de locul său de reședință și de cetățenia sa, care utilizează dreptul la libera circulație a lucrătorilor și care a exercitat o activitate profesională în alt stat membru decât cel din care este originar se încadrează în domeniul de aplicare al articolului 45 TFUE. Unui resortisant al Uniunii care lucrează în alt stat membru decât statul său de origine și care a acceptat o încadrare în muncă într-o organizație internațională i se aplică de asemenea această dispoziție (a se vedea în acest sens Hotărârea din 16 februarie 2006, Öberg, C-185/04, Rec., p. I-1453, punctele 11 și 12, precum și jurisprudența citată).

26

Astfel, el nu își pierde calitatea de lucrător în sensul articolului 45 TFUE ca urmare a faptului că ocupă un loc de muncă în cadrul unei organizații internaționale (a se vedea în acest sens Hotărârea din 15 martie 1989, Echternach și Moritz, 389/87 și 390/87, Rec., p. 723, punctul 11).

27

În consecință, situația domnului Gardella se încadrează în domeniul de aplicare al articolului 45 TFUE.

28

Analizând problema dacă lipsa dreptului domnului Gardella de a transfera capitalul reprezentând drepturile sale de pensie în sistemul de pensii al OEB poate să constituie un obstacol în calea liberei circulații a lucrătorilor în cadrul Uniunii, trebuie constatat, cu titlu introductiv, că posibilitatea acordată, în temeiul statutului, funcționarilor și celorlalți agenți ai instituțiilor Uniunii de a transfera în sistemul de pensii al Uniunii capitalul reprezentând drepturile la pensie dobândite pe baza activităților anterioare nu poate fi extinsă la funcționarii OEB și nici la relațiile dintre un stat membru și o organizație internațională precum OEB.

29

Astfel, OEB nu este o instituție sau un organ al Uniunii căruia i se aplică statutul menționat.

30

În timp ce același statut este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică în mod direct în toate statele membre, Regulamentul privind pensiile al Oficiului European pentru Brevete, nefiind un act juridic al Uniunii, nu poate să producă, în temeiul dreptului Uniunii, astfel de efecte în statele membre. În plus, acest regulament impune în mod explicit, drept condiție pentru transferul capitalului reprezentând drepturile de pensie, permisiunea organismului care gestionează sistemul de pensii la care era afiliat funcționarul în cauză.

31

Pe de altă parte, OEB este o organizație internațională reglementată de dreptul internațional.

32

Așadar, situația domnului Gardella trebuie apreciată prin comparație cu aceea a cetățenilor care utilizează dreptul la liberă circulație în interiorul Uniunii, exercitând activități salariate la angajatori care nu sunt instituții ale Uniunii și nici organizații internaționale, cum este OEB, și cu situația cetățenilor care desfășoară activități independente. Astfel de activități constituie de departe majoritatea celor pentru care cetățenii utilizează acest drept.

33

Or, trebuie constatat că, în ceea ce privește coordonarea sistemelor de securitate socială între statele membre, nici Tratatul FUE, nici Regulamentele nr. 1408/71 și nr. 883/2004 nu au prevăzut și nici nu prevăd reguli privind transferul capitalului reprezentând drepturile de pensie deja dobândite, ci se întemeiază pe principiul cumulului perioadelor, după cum rezultă din articolul 48 TFUE, astfel cum este pus în aplicare de regulamentele menționate.

34

Trebuie precizat că articolul 48 TFUE, pe care reclamantul din litigiul principal îl invocă în fața instanței de trimitere în susținerea cererii sale și la care fac trimitere de asemenea întrebările adresate, prevede că Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene adoptă, în domeniul securității sociale, „măsurile necesare pentru instituirea liberei circulații a lucrătorilor”, în special prin instituirea unui sistem care să asigure lucrătorilor migranți „cumulul tuturor perioadelor luate în considerare de diferitele legislații interne”. Un astfel de sistem de cumul al perioadelor a fost instituit prin Regulamentul nr. 1408/71, iar apoi prin Regulamentul nr. 883/2004.

35

Prin urmare, nu rezultă din articolul 45 TFUE, interpretat în lumina articolului 48 TFUE, obligația pentru un stat membru de a prevedea posibilitatea ca un funcționar dintr-o organizație internațională, cum este OEB, să transfere capitalul reprezentând drepturile sale la pensie dobândite în prealabil către sistemul de pensii al acestei organizații internaționale și nici obligația de a încheia o convenție internațională în acest scop.

36

În consecință, lipsa unei astfel de posibilități pentru funcționarii unei organizații internaționale, cum este OEB, nu poate fi considerată un obstacol în calea liberei circulații a lucrătorilor, în sensul articolului 45 TFUE.

37

În ceea ce privește celelalte articole din tratat și din cartă care figurează în întrebările adresate, sunt necesare constatările expuse în continuare.

38

Potrivit unei jurisprudențe constante, articolul 20 TFUE, care prevede, în general, dreptul de liberă circulație și de ședere pe teritoriul statelor membre al oricărui cetățean al Uniunii, își găsește o expresie specifică în articolul 45 TFUE în ceea ce privește libera circulație a lucrătorilor (a se vedea Hotărârea din 1 octombrie 2009, Leyman, C-3/08, Rep., p. I-9085, punctul 20 și jurisprudența citată).

39

În ceea ce privește articolul 15 alineatul (2) din cartă, trebuie amintit articolul 52 alineatul (2) din aceasta, care prevede că drepturile recunoscute prin cartă care fac obiectul unor dispoziții prevăzute de tratate se exercită în condițiile și cu respectarea limitelor stabilite de acestea. Este cazul articolului 15 alineatul (2) din cartă, care preia în special, după cum confirmă explicațiile aferente acestei dispoziții, libera circulație a lucrătorilor garantată de articolul 45 TFUE.

40

Articolele 145 TFUE-147 TFUE stabilesc obiectivele și măsurile generale de politică a Uniunii în domeniul încadrării în muncă. Dreptul solicitat de reclamantul din litigiul principal sau obligația unui stat membru de a garanta un astfel de drept nu pot fi deduse din astfel de dispoziții.

41

În consecință, pentru a răspunde la întrebările adresate, analiza articolelor 45 TFUE și 48 TFUE este suficientă.

42

Reclamantul din litigiul principal afirmă că, în cazul în respingerii cererii sale la instanța de trimitere, riscă să își piardă drepturile de pensie dobândite, întrucât, pe de o parte, OEB nu aplică mecanismul cumulului și, pe de altă parte, în Italia, perioadele sale de încadrare în muncă sau de contribuții pot să nu ajungă la perioada minimă cerută de legislația națională pentru a conferi un drept de pensie.

43

INPS contestă această afirmație, însă în ședință nu a putut exclude o asemenea eventualitate.

44

Este adevărat că articolul 48 TFUE prevede instituirea unui sistem care să permită să se asigure lucrătorilor migranți cumulul tuturor perioadelor „luate în considerare de diferitele legislații interne” și că articolul 18 din Regulamentul nr. 1408/71, asemenea, ulterior, articolului 6 din Regulamentul nr. 883/2004, prevede că trebuie cumulate perioadele „realizate în temeiul legislației oricărui alt stat membru”, dispoziții care nu includ perioadele corespunzătoare încadrării în muncă la OEB.

45

Cu toate acestea, în ipoteza în care nu se poate aplica mecanismul de transfer al capitalului reprezentând drepturile de pensie dobândite în prealabil într-un stat membru în sistemul de pensii al unui nou angajator din alt stat membru, a priva un lucrător de dreptul la cumulul perioadelor realizate în cadrul legislației mai multor state membre, drept de care beneficiază, în general, în cazul încadrării în muncă, toți lucrătorii angajatorilor dintr-un stat membru, cu excepția organizațiilor internaționale, cum este OEB, ar constitui, în principiu, un obstacol în calea liberei circulații a lucrătorilor, în sensul articolului 45 TFUE.

46

Astfel, o asemenea reglementare are drept consecință faptul că persoane care și-au exercitat dreptul la liberă circulație și ale căror perioade de încadrare în muncă sau de contribuții nu ajung la perioada minimă cerută de legislația națională pentru a conferi un drept de pensie riscă să piardă posibilitatea de a beneficia de o prestație pentru limită de vârstă la care ar fi avut dreptul dacă nu ar fi acceptat o încadrare în muncă, în alt stat membru, în cadrul unei organizații internaționale și este, prin urmare, de natură să constituie un obstacol în calea exercitării dreptului de liberă circulație. Este de competența instanței naționale să stabilească dacă reglementarea italiană privind prestația pentru limită de vârstă produce sau nu produce un asemenea efect.

47

În ședință, INPS nu a invocat motive de interes general care să poată justifica o astfel de restricție privind libera circulație.

48

În consecință, un lucrător precum domnul Gardella, care a ajuns la vârsta de pensionare, trebuie să poată, pentru a i se conferi un drept la pensie pentru limită de vârstă, să solicite cumulul perioadelor de încadrare în muncă în Italia cu cele aferente încadrării în muncă la OEB.

49

Pe baza celor expuse anterior, trebuie să se răspundă la întrebările adresate că articolele 45 TFUE și 48 TFUE trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări a unui stat membru care nu permite resortisanților săi, încadrați în muncă într-o organizație internațională, cum este OEB, cu sediul pe teritoriul altui stat membru, să transfere în sistemul de asigurări al acestei organizații capitalul reprezentând drepturile de pensie pe care le-au dobândit anterior pe teritoriul statului lor membru de origine, în lipsa unui aranjament între acest stat membru și respectiva organizație internațională care să prevadă posibilitatea unui asemenea transfer. În schimb, în cazul în care nu se poate aplica mecanismul de transfer al capitalului reprezentând drepturile de pensie dobândite în prealabil într-un stat membru în sistemul de pensii al unui nou angajator din alt stat membru, articolul 45 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări a unui stat membru care nu permite luarea în considerare a perioadelor de încadrare în muncă pe care un resortisant al Uniunii le-a realizat în cadrul unei organizații internaționale, cum este OEB, cu sediul pe teritoriul altui stat membru, în vederea conferirii dreptului la o pensie pentru limită de vârstă.

50

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a cincea) declară:

Articolele 45 TFUE și 48 TFUE trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări a unui stat membru care nu permite resortisanților săi, încadrați în muncă într-o organizație internațională, cum este Oficiul European pentru Brevete, cu sediul pe teritoriul altui stat membru, să transfere în sistemul de asigurări al acestei organizații capitalul reprezentând drepturile de pensie pe care le-au dobândit anterior pe teritoriul statului lor membru de origine, în lipsa unui aranjament între acest stat membru și respectiva organizație internațională care să prevadă posibilitatea unui asemenea transfer.

În schimb, în cazul în care nu se poate aplica mecanismul de transfer al capitalului reprezentând drepturile de pensie dobândite în prealabil într-un stat membru în sistemul de pensii al unui nou angajator din alt stat membru, articolul 45 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări a unui stat membru care nu permite luarea în considerare a perioadelor de încadrare în muncă pe care un resortisant al Uniunii Europene le-a realizat în cadrul unei organizații internaționale, cum este Oficiul European pentru Brevete, cu sediul pe teritoriul altui stat membru, în vederea conferirii dreptului la o pensie pentru limită de vârstă.

Semnături