Available languages

Taxonomy tags

Info

References in this case

Share

Highlight in text

Go

16.6.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 184/11


Acțiune introdusă la 7 martie 2014 – Comisia Europeană/Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord

(Cauza C-112/14)

2014/C 184/14

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: R. Lyal, L. Armati, agenți)

Pârât: Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord

Concluziile reclamantei

constatarea faptului că, prin adoptarea și menținerea în vigoare a unei legislații fiscale referitoare la imputarea plusvalorilor membrilor unor societăți nerezidente care prevede o diferență de tratament între activitățile naționale și activitățile transfrontaliere, Regatul Unit nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 63 TFUE și al articolului 40 SEE sau cu titlu subsidiar, al articolului 49 TFUE și al articolului 31 din Acordul SEE;

obligarea Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Legislația națională în discuție

Articolul 13 din Legea din 1992 privind impozitarea plusvalorilor (Taxation of Chargeable Gains Act 1992, denumit în continuare TCGA) prevede că, în cazul în care anumite tipuri de societăți nerezidente realizează profit, acest profit va fi imediat impozabil la nivelul acționarilor și al celorlalți „participators” [participanți] care au reședința în Regatul Unit, indiferent dacă aceștia încasează sau nu încasează în mod real un venit.

Principalele argumente

Rezidenții britanici sunt supuși unui impozit pe profit atunci când dețin participații în anumite societăți nerezidente, în condițiile în care ei nu ar fi supuși unui asemenea impozit dacă societățile în discuție ar fi rezidente în Regatul Uit. Această diferență de impozitare este de natură să descurajeze contribuabilii din Regatul Unit să investească în societăți nerezidente, ceea ce contravine articolului 63 TFUE și articolului 40 din Acordul EEE.

Măsura atacată este de natură să împiedice anumite tipuri de evaziune fiscală și de abuz. Cu toate acestea, aplicarea sa nu se limitează la asemenea ipoteze. Prin urmare, măsura nu este justificată.