Available languages

Taxonomy tags

Info

References in this case

Share

Highlight in text

Go

26.1.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 26/19

Recurs introdus la 21 noiembrie 2014 de Comisia Europeană împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a doua) din 24 mai 2011 în cauza T-425/11, Grecia/Comisia

(Cauza C-530/14)

(2015/C 026/23)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: A, Bouchagiar şi P. J. Loewenthal, agenţi)

Cealaltă parte din procedură: Republica Elenă

Concluziile recurentei

—

Anularea Hotărârii Tribunalului (Camera a doua) din 11 septembrie 2014, notificată Comisiei la 12 septembrie 2014, în cauza T-425/11, Grecia/Comisia (ECLI: EU: T: 2014: 768);

—

trimiterea cauzei la Tribunal în vederea pronunțării unei noi hotărâri;

—

soluționarea de către Curte a cererii privind cheltuielile de judecată aferente prezentei proceduri odată cu fondul.

Motivele și principalele argumente

Recursul se întemeiază pe un unic motiv: Tribunalul a interpretat și a aplicat în mod greșit articolul 107 alineatul (1) TFUE reținând că măsura în litigiu nu conferă un avantaj cazinourilor publice. Acest unic motiv de recurs invocat de Comisie este structurat în trei părți.

În primul rând, la punctele 52-58 din hotărârea atacată, Tribunalul a încălcat articolul 107 alineatul (1) TFUE reținând că nu se obțin avantaje pentru cazinourile publice din plata unui impozit mai mic pentru fiecare client care intră în cazinou în temeiul măsurii în litigiu, întrucât sumele plătite reprezentau 80 % din prețurile pentru biletul de intrare percepute de cazinourilor publice și private.

În al doilea rând, la punctele 9-68 din hotărârea atacată, Tribunalul a încălcat articolul 107 alineatul (1) TFUE reținând că nu este suficientă aprecierea de către Comisie a avantajului conferit de măsura în litigiu ca discriminare fiscală directă de iure, ci că Comisia ar fi trebuit să demonstreze existența unui avantaj pe baza unei analize economice a consecințelor măsurii în litigiu.

În al treilea rând, la punctele 74-80 din hotărârea atacată, Tribunalul a încălcat articolul 107 alineatul (1) TFUE reținând, pe de o parte, că practica intrării gratuite nu poate confirma avantajul conferit de măsura în litigiu, deoarece această măsură nu conferea un avantaj și, pe de altă parte, că pentru admiterea unui astfel de argument Comisia era ținută să demonstreze că, în practică, numărul de intrări gratuite acordate era excesiv de ridicat în raport cu finalitatea legislației elene, care a admis această practică, cu încălcarea condițiilor prevăzute de legislația națională în discuție.