Available languages

Taxonomy tags

Info

References in this case

Share

Highlight in text

Go

20.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 222/6

Recurs introdus la 14 aprilie 2016 de Republica Federală Germania împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a noua) din 4 februarie 2016 în cauza T-620/11, GFKL Financial Services AG/Comisia Europeană

(Cauza C-209/16 P)

(2016/C 222/07)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Republica Federală Germania (reprezentanți: T. Henze și R. Kanitz, agenți)

Celelalte părți din procedură: GFKL Financial Services AG, Comisia Europeană

Concluziile recurentei

—

Anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 4 februarie 2016 în cauza T-287/11, în măsura în care prin aceasta acțiunea a fost respinsă ca nefondată;

—

în temeiul articolului 61 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție, anularea Deciziei C(2011) 275 final a Comisiei din 26 ianuarie 2011 în procedura „Ajutorul de stat C 7/10 (Legea privind impozitul pe profit, „KStG, Sanierungsklausel”);

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în procedurile desfășurate la Tribunal și la Curte.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurenta invocă un motiv.

A fost încălcat articolul 107 alineatul (1) TFUE. Tribunalul nu a luat în considerare că așa-numita clauză de restructurare prevăzută la articolul 8c alineatul 1a din Legea privind impozitul pe profit nu este selectivă:

—

așa-numita clauză de restructurare nu este prima facie selectivă, deoarece nu există o derogare de la sistemul de referință pertinent și deoarece aceasta reprezintă o măsură generală de care poate beneficia orice întreprindere stabilită pe teritoriul statului membru;

—

de asemenea, așa-numita clauză de restructurare este justificată, având în vedere natura și economia sistemului fiscal. Clauza de restructurare este justificată, în primul rând, de principiul impozitării în funcție de capacitatea de plată, în al doilea rând, de combaterea abuzurilor, mai exact, prin împiedicarea unor aranjamente financiare abuzive și, în al treilea rând, de diferența obiectivă dintre achiziția prejudiciabilă de titluri de participare și achiziția de titluri de participare în vederea restructurării.