Available languages

Taxonomy tags

Info

References in this case

Share

Highlight in text

Go

Ediție provizorie

HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a zecea)

30 mai 2018(*)

„Trimitere preliminară – Securitatea socială a lucrătorilor migranți – Coordonarea sistemelor de securitate socială – Regulamentul (CE) nr. 883/2004 – Domeniu de aplicare material – Articolul 3 – Declarație a statelor membre în conformitate cu articolul 9 – Pensie de tranziție – Calificare – Regimuri legale de prepensionare – Excepție de la regula de cumulare a perioadelor în temeiul articolului 66”

În cauza C-517/16,

având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Sąd Apelacyjny w Gdańsku III Wydział Pracy i Ubezpieczeń Społecznych (Curtea de Apel din Gdańsk, Secția a III-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale, Polonia), prin decizia din 20 septembrie 2016, primită de Curte la 4 octombrie 2016, în procedura

Stefan Czerwiński

împotriva

Zakład Ubezpieczeń Społecznych Oddział w Gdańsku,

CURTEA (Camera a zecea),

compusă din domnul A. Borg Barthet, îndeplinind funcția de președinte de cameră, doamna M. Berger și domnul F. Biltgen (raportor), judecători,

avocat general: domnul E. Tanchev,

grefier: domnul A. Calot Escobar,

având în vedere procedura scrisă,

luând în considerare observațiile prezentate:

–        pentru Zakład Ubezpieczeń Społecznych Oddział w Gdańsku, de A. Bołtruczyk, radca prawny;

–        pentru guvernul polonez, de B. Majczyna, în calitate de agent;

–        pentru guvernul danez, de J. Nymann-Lindegren, de M. N. Lyshøj și de C. Thorning, în calitate de agenți;

–        pentru Parlamentul European, de A.-M. Dumbrăvan și de A. Pospíšilová Padowska, în calitate de agenți;

–        pentru Consiliul Uniunii Europene, de A. Norberg și de K. Pleśniak, în calitate de agenți;

–        pentru Comisia Europeană, de D. Martin și de A. Szmytkowska, în calitate de agenți,

având în vedere decizia de judecare a cauzei fără concluzii, luată după ascultarea avocatului general,

pronunță prezenta

Hotărâre

1        Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolelor 1, 3 și 9, precum și validitatea articolului 66 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială (JO 2004, L 166, p. 1, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 82, rectificare în JO 2004, L 200, p. 1), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 465/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 mai 2012 (JO 2012, L 149, p. 4) (denumit în continuare „Regulamentul nr. 883/2004”).

2        Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între domnul Stefan Czerwiński, pe de o parte, și Zakład Ubezpieczeń Społecznych Oddział w Gdańsku (Casa de Asigurări Sociale, filiala Gdansk, Polonia) (denumită în continuare „ZUS”), pe de altă parte, în legătură cu refuzul acesteia din urmă de a lua în considerare, în vederea acordării unei pensii de tranziție, a perioadelor de cotizare corespunzătoare activităților desfășurate de persoana interesată în alte state membre ale Uniunii Europene sau ale Spațiului Economic European (SEE).

 Cadrul juridic

 Acordul privind Spațiul Economic European

3        Potrivit articolului 29 din Acordul privind Spațiul Economic European din 2 mai 1992 (JO 1994, L 1, p. 3, Ediție specială, 11/vol. 53, p. 4):

„Pentru a asigura libera circulație a salariaților și a lucrătorilor care desfășoară o activitate independentă, părțile contractante garantează, în domeniul securității sociale, așa cum se prevede în anexa VI, salariaților și lucrătorilor care desfășoară o activitate independentă, precum și persoanelor aflate în întreținerea acestora, în special:

(a)      cumularea, în scopul dobândirii și păstrării dreptului la prestații și la calculul valorii prestațiilor, a tuturor perioadelor luate în considerare în temeiul legislațiilor mai multor țări;

(b)      plata prestațiilor către persoanele rezidente pe teritoriile părților contractante.”

4        Anexa VI la Acordul privind Spațiul Economic European, astfel cum a fost modificată prin Decizia nr. 76/2011 a Comitetului mixt al SEE din 1 iulie 2011 (JO 2011, L 262, p. 33), menționează la punctul I, intitulat „Coordonarea generală a securității sociale”, Regulamentul nr. 883/2004 și modificările sale ulterioare.

 Dreptul Uniunii

5        Potrivit considerentului (33) al Regulamentului nr. 883/2004:

„Este necesar ca regimuri legale de prepensionare să fie incluse în domeniul de aplicare a prezentului regulament, garantându-se astfel egalitatea de tratament și posibilitatea exportării prestațiilor de prepensionare, precum și acordarea prestațiilor familiale și de îngrijire a sănătății persoanelor în cauză, în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament. Cu toate acestea, este adecvat să se excludă regula cumulării perioadelor pentru obținerea dreptului la aceste prestații, întrucât regimuri legale de prepensionare există doar într-un număr foarte limitat de state membre.”

6        Articolul 1 din acest regulament, intitulat „Definiții”, are următorul cuprins:

„În sensul prezentului regulament:

[…]

(x)      prin «prestație de prepensionare» se înțeleg toate prestațiile în numerar, altele decât ajutorul de șomaj sau pensia anticipată, acordate începând de la o anumită vârstă lucrătorilor care și-au redus, încetat sau suspendat activitățile profesionale până la vârsta la care îndeplinesc condițiile pentru obținerea unei pensii pentru limită de vârstă sau a unei pensii anticipate, primirea acesteia nefiind condiționată de disponibilitatea persoanei în cauză față de serviciile de ocupare a forței de muncă din statul competent; prin «prestație anticipată pentru limită de vârstă» se înțelege o prestație acordată înainte ca persoana în cauză să fi atins vârsta normală de pensionare și care fie continuă să fie furnizată după atingerea vârstei menționate, fie este înlocuită cu o altă pensie pentru limită de vârstă;

[…]”

7        Articolul 3 din regulamentul menționat, intitulat „Domeniul de aplicare material”, prevede la alineatul (1):

„Prezentul regulament se aplică tuturor legislațiilor referitoare la ramurile de securitate socială privind:

[…]

(d)      prestațiile pentru limită de vârstă;

[…]

(i)      prestațiile de prepensionare;

[…]”

8        Articolul 6 din același regulament are următorul cuprins:

„Cu excepția cazului în care prezentul regulament prevede altfel, instituția competentă a unui stat membru a cărui legislație condiționează:

–        dobândirea, menținerea, durata sau recuperarea dreptului la prestații;

–        beneficiul unei anumite legislații sau

–        accesul la sau scutirea de asigurări obligatorii, facultative continue sau voluntare

de realizarea perioadelor de asigurare, de încadrare în muncă, de activitate independentă sau de rezidență ia în considerare, atât cât este necesar, perioadele de asigurare, de încadrare în muncă, de activitate independentă sau de rezidență realizate în temeiul legislației oricărui alt stat membru, ca și cum ar fi fost realizate în temeiul legislației pe care o aplică.”

9        Articolul 9 din Regulamentul nr. 883/2004 prevede:

„(1)      Statele membre notifică în scris Comisiei Europene declarațiile efectuate în conformitate cu articolul 1 litera (l), legislațiile și regimurile prevăzute la articolul 3, convențiile realizate conform dispozițiilor prevăzute la articolul 8 alineatul (2), prestațiile minime menționate la articolul 58 și absența unui sistem de asigurări prevăzut la articolul 65a alineatul (1), precum și modificările de fond. Aceste notificări indică data de la care prezentul regulament se va aplica regimurilor specificate de statele membre în declarațiile lor.

(2)      Notificările menționate se transmit anual Comisiei Europene și sunt făcute publice în mod corespunzător.”

10      Articolul 66 din acest regulament prevede că, „[î]n cazul în care legislația care se aplică condiționează dreptul la prestații prepensie de realizarea unor perioade de asigurare, de încadrare în muncă sau de activitate independentă, articolul 6 nu se aplică”.

 Dreptul polonez

11      Potrivit articolului 3 alineatul 1 din ustawa o emeryturach pomostowych (Legea privind pensiile de tranziție) din 19 decembrie 2008, în versiunea consolidată (Dz. U. din 2015, poziția 965) (denumită în continuare „Legea privind pensiile de tranziție”), prezintă condiții deosebite locurile de muncă ce implică factori de risc care, odată cu înaintarea în vârstă, este foarte probabil să aibă efecte ireversibile asupra sănătății, în care activitatea se desfășoară în condiții de muncă deosebite, determinate de forțe ale naturii sau de procese tehnologice și care, în pofida unor măsuri de prevenție de natură tehnică, organizatorică și medicală, supun lucrătorii unor exigențe care depășesc nivelul capacităților lor, care, din cauza procesului de îmbătrânire, sunt diminuate înainte de atingerea vârstei de pensionare, îngreunând activitatea la locul de muncă ocupat până la data respectivă. O listă a locurilor de muncă în care activitatea se desfășoară în condiții deosebite se găsește în anexa 1 la această lege.

12      Articolul 3 alineatul 3 din legea menționată definește locurile de muncă cu caracter deosebit ca fiind cele care implică o răspundere și capacități psihice și fizice deosebite și în cazul cărora posibilitatea exercitării activității în mod corespunzător, fără a se periclita siguranța publică, inclusiv sănătatea sau viața altor persoane, se diminuează înainte de atingerea vârstei de pensionare din cauza deteriorării psihice și fizice provocate de îmbătrânire. Anexa II la aceeași lege cuprinde lista locurilor de muncă cu caracter deosebit.

13      Articolul 4 din Legea privind pensiile de tranziție prevede condițiile care trebuie îndeplinite pentru a beneficia de dreptul la o pensie de tranziție. Astfel, lucrătorul:

„1)      trebuie să fie născut ulterior datei de 31 decembrie 1948;

2)      trebuie să fi desfășurat o activitate într-un loc de muncă în condiții deosebite sau cu caracter deosebit timp de cel puțin 15 ani;

3)      trebuie să aibă cel puțin 55 de ani în cazul femeilor și cel puțin 60 de ani în cazul bărbaților;

4)      trebuie să facă dovada unor perioade de contribuție și scutite de la plata contribuției […] de cel puțin 20 de ani în cazul femeilor și de cel puțin 25 de ani în cazul bărbaților;

5)      anterior datei de 1 ianuarie 1999, trebuie să își fi desfășurat activitatea într-un loc de muncă cu caracter deosebit sau în condiții deosebite, în sensul articolului 3 alineatele 1 și 3 din Legea privind pensiile de tranziție sau al articolelor 32 și 33 din [ustawa o emeryturach i rentach z Funduszu Ubezpieczeń Społecznych (Legea privind pensiile pentru limită de vârstă și alte pensii acordate prin casa de securitate socială) din 17 decembrie 1998 (Dz. U. din 2016, poziția 887)];

6)      ulterior datei de 31 decembrie 2008, trebuie să își fi desfășurat activitatea într-un loc de muncă cu caracter deosebit sau în condiții deosebite, în sensul articolului 3 alineatele 1 și 3 din Legea privind pensiile de tranziție;

7)      contractul său de muncă trebuie să fi încetat.”

14      Potrivit articolului 8 din Legea privind pensiile de tranziție, lucrătorul care desfășoară o activitate într-un loc de muncă în condițiile deosebite enumerate la punctele 20, 22 și 32 din anexa I la legea menționată și care îndeplinește condițiile de la articolul 4 punctele 1) și 4)-7) din aceasta poate solicita o pensie de tranziție, cu condiția să aibă cel puțin 50 de ani în cazul femeilor și cel puțin 55 de ani în cazul bărbaților și să dovedească cel puțin 10 ani de vechime într-un loc de muncă în care activitatea se desfășoară în aceste condiții deosebite.

15      În conformitate cu articolul 16 din această lege, dreptul la o pensie de tranziție se stinge fie în ziua precedentă datei dobândirii dreptului la o pensie pentru limită de vârstă, stabilită printr-o decizie a instituției de securitate socială sau a unui alt organism de pensii definit în dispoziții distincte, fie în ziua în care beneficiarul împlinește vârsta de pensionare, fie în ziua decesului beneficiarului.

16      Articolul 6 alineatele 1 și 2 din Legea privind pensiile pentru limită de vârstă și alte pensii acordate prin casa de securitate socială (denumită în continuare „Legea privind pensiile pentru limită de vârstă”) prevede:

„1.      Constituie perioade de cotizare:

1)      perioadele de asigurare;

[…]

2.      Sunt considerate perioade de cotizare și perioadele anterioare datei de 15 noiembrie 1991 pentru care contribuțiile la asigurările sociale au fost plătite sau nu erau obligatorii, și anume:

1)      perioadele de încadrare în muncă după împlinirea vârstei de 15 ani:

[…]

d)      în cazul cetățenilor polonezi în străinătate: la alți angajatori străini, atunci când, în perioada de muncă în străinătate, cotizațiile au fost plătite în regimul polonez de securitate socială; […]”

 Litigiul principal și întrebările preliminare

17      Domnul Czerwiński, născut la data de 1 ianuarie 1951, a acumulat 23 de ani și 6 luni de perioade de contribuție și scutite de la plata contribuției în Polonia.

18      În plus, în perioada 2005-2011, el a lucrat ca mecanic secund la bordul unei nave în Germania și ca mecanic șef la bordul unei nave în Norvegia. În aceste perioade de activitate, el a plătit cotizații la instituțiile de securitate socială germane, respectiv la cele norvegiene.

19      La 12 iunie 2013, persoana interesată a depus la ZUS o cerere de pensie de tranziție.

20      Prin decizia din 31 iulie 2013, ZUS a respins această cerere pentru motivul că persoana interesată nu făcuse, la 1 ianuarie 2009, dovada unei vechimi de 15 ani într-un loc de muncă cu caracter deosebit sau într-un loc de muncă în care activitatea se desfășoară în condiții deosebite, în sensul articolului 3 alineatele 1 și 3 din Legea privind pensiile de tranziție, nici dovada unor perioade de contribuție și scutite de la plata contribuției de 25 de ani cerute de această lege.

21      Domnul Czerwiński a formulat o acțiune împotriva acestei decizii.

22      Prin hotărârea din 28 ianuarie 2015, Sąd Okręgowy w Gdańsku VII Wydział Pracy i Ubezpieczeń Społecznych (Tribunalul Regional din Gdańsk, Secția a VII-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale, Polonia) a respins această acțiune. Potrivit acestei instanțe, domnul Czerwiński a făcut dovada unei perioade de 15 ani de muncă desfășurată în condițiile deosebite cerute de lege, însă nu putea invoca 25 de ani de cotizații, întrucât perioadele de cotizare în străinătate nu puteau fi luate în considerare în acest scop.

23      Fiind sesizată cu un apel introdus de domnul Czerwiński împotriva acestei hotărâri, Sąd Apelacyjny w Gdańsku III Wydział Pracy i Ubezpieczeń Społecznych (Curtea de Apel din Gdańsk, Secția a III-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale) își exprimă îndoiala cu privire la calificarea pensiei de tranziție.

24      Deși declarația dată de autoritățile poloneze, în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul nr. 883/2004, precizează că pensiile de tranziție fac parte din categoria prestațiilor de prepensionare, instanța de trimitere urmărește să afle dacă aceste pensii nu ar trebui să fie considerate prestații pentru limită de vârstă. Ea apreciază, în acest context, că ar trebui să se stabilească dacă clasificarea unei prestații într-una dintre ramurile de securitate socială enumerate la articolul 3 din Regulamentul nr. 883/2004 efectuată de autoritatea națională competentă în declarația care trebuie dată de statul membru în cauză în temeiul articolului 9 din regulamentul menționat are caracter definitiv sau dacă poate face obiectul unei aprecieri din partea instanțelor naționale.

25      Instanța de trimitere arată că, dacă pensia de tranziție ar fi calificată drept prestație pentru limită de vârstă, ar fi aplicabilă regula de cumulare a perioadelor prevăzută la articolul 6 din Regulamentul nr. 883/2004.

26      În schimb, dacă pensia de tranziție ar face parte din categoria prestațiilor de prepensionare, s-ar ridica problema dacă excepția de la regula de cumulare a perioadelor, astfel cum rezultă aceasta din articolul 66 din Regulamentul nr. 883/2004, este compatibilă cu obiectivul de protecție în materie de securitate socială care decurge din articolul 48 litera (a) TFUE.

27      În aceste condiții, Sąd Apelacyjny w Gdańsku (Curtea de Apel din Gdańsk) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

„1)      O autoritate sau o instanță națională poate aprecia clasificarea unei anumite prestații într-una dintre ramurile de securitate socială enumerate la articolul 3 din Regulamentul nr. 883/2004,în declarația dată de un stat membru în aplicarea articolului 9 din regulamentul menționat?

2)      Pensia de tranziție reglementată de [Legea privind pensiile de tranziție] este o prestație pentru limită de vârstă în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul nr. 883/2004?

3)      În cazul neaplicării regulii cumulării perioadelor de asigurare în cazul prestațiilor de prepensionare [articolul 66 din Regulamentul nr. 883/2004 și considerentul (33) al regulamentului], se respectă funcția de protecție din domeniul securității sociale care rezultă din articolul 48 litera (a) [TFUE]?”

 Cu privire la prima întrebare preliminară

28      Prin intermediul primei întrebări formulate, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă clasificarea unei prestații sociale într-una dintre ramurile de securitate socială enumerate la articolul 3 din Regulamentul nr. 883/2004, efectuată de autoritatea națională competentă în declarația dată de statul membru în temeiul articolului 9 alineatul (1) din regulamentul menționat, are caracter definitiv sau dacă poate face obiectul unei aprecieri din partea instanțelor naționale.

29      În ceea ce privește declarația dată în temeiul articolului 9 alineatul (1) din Regulamentul nr. 883/2004, Curtea a considerat că statele membre au obligația de a declara legislațiile și regimurile referitoare la prestații de securitate socială care intră în domeniul de aplicare material al acestui regulament și căruia aceste state membre sunt ținute să i se conformeze, respectând totodată cerințele care rezultă din articolul 4 alineatul (3) TUE (a se vedea în acest sens Hotărârea din 3 martie 2016, Comisia/Malta, C-12/14, EU:C:2016:135, punctul 36).

30      Astfel, din principiul cooperării loiale, enunțat la articolul 4 alineatul (3) TUE, rezultă că, în vederea declarației prevăzute la articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul nr. 883/2004, orice stat membru trebuie să efectueze o examinare diligentă a propriilor regimuri de securitate socială și, dacă este necesar, la finalul acestei examinări să declare că ele intră în domeniul de aplicare al acestui regulament (a se vedea în acest sens Hotărârea din 3 martie 2016, Comisia/Malta, C-12/14, EU:C:2016:135, punctul 37 și jurisprudența citată).

31      Astfel, această declarație creează prezumția că legislațiile naționale declarate în temeiul articolului 9 din Regulamentul nr. 883/2004 intră în domeniul de aplicare al acestui regulament și leagă în principiu celelalte state membre (Hotărârea din 3 martie 2016, Comisia/Malta, C-12/14, EU:C:2016:135, punctul 38).

32      Pe de altă parte, împrejurarea că o lege sau o reglementare națională nu a fost menționată în declarația prevăzută la articolul 9 din Regulamentul nr. 883/2004 nu poate, prin ea însăși, să conducă la concluzia că legea sau reglementarea respectivă nu intră în domeniul de aplicare al regulamentului amintit (a se vedea în acest sens Hotărârea din 11 iulie 1996, Otte, C-25/95, EU:C:1996:295, punctul 20 și jurisprudența citată, precum și Hotărârea din 19 septembrie 2013, Hliddal și Bornand, C-217/12, EU:C:2013:568, punctul 46).

33      Astfel, Curtea a statuat în repetate rânduri că distincția dintre prestațiile excluse din domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 883/2004 și prestațiile care se încadrează în acesta se întemeiază în esență pe elementele constitutive ale fiecărei prestații, în special pe finalitățile sale și pe condițiile sale de acordare, iar nu pe faptul că o prestație este sau nu este calificată de o legislație națională drept prestație de securitate socială (Hotărârea din 27 martie 1985, Scrivner și Cole, 122/84, EU:C:1985:145, punctul 18, Hotărârea din 11 iulie 1996, Otte, C-25/95, EU:C:1996:295, punctul 21, precum și Hotărârea din 5 martie 1998, Molenaar, C-160/96, EU:C:1998:84, punctul 19 și jurisprudența citată).

34      În orice caz, pentru a intra în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 883/2004, o legislație națională trebuie să se refere la unul dintre riscurile expres enumerate la articolul 3 alineatul (1) din regulamentul menționat (a se vedea în acest sens Hotărârea din 27 martie 1985, Scrivner și Cole, 122/84, EU:C:1985:145, punctul 19, precum și Hotărârea din 11 iulie 1996, Otte, C-25/95, EU:C:1996:295, punctul 22).

35      În speță, întrucât instanța de trimitere urmărește să afle dacă prestația în discuție în litigiul principal trebuie să fie calificată drept prestație de prepensionare sau drept prestație pentru limită de vârstă, este cert că această prestație are legătură cu unul dintre riscurile enumerate la articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 883/2004.

36      Cu toate acestea, atunci când există îndoieli cu privire la calificarea prestației sociale efectuată de autoritatea națională competentă în declarația sa dată în temeiul articolului 9 din Regulamentul nr. 883/2004, revine statului membru care a dat declarația respectivă sarcina de a reevalua temeinicia acesteia și, dacă este cazul, de a o modifica (a se vedea prin analogie Hotărârea din 3 martie 2016, Comisia/Malta, C-12/14, EU:C:2016:135, punctul 39).

37      În acest context, Curtea a considerat că o instanță națională sesizată cu un litigiu referitor la o legislație națională poate fi oricând chemată să examineze calificarea prestației în discuție în cauza care îi este deferită și, dacă este cazul, să sesizeze Curtea cu o întrebare preliminară referitoare la aceasta, pentru a stabili dacă legislația respectivă intră în domeniul de aplicare material al Regulamentului nr. 883/2004 (a se vedea în acest sens Hotărârea din 3 martie 2016, Comisia/Malta, C-12/14, EU:C:2016:135, punctul 43).

38      Din moment ce calificarea unei prestații sociale, în sensul Regulamentului nr. 883/2004, trebuie să fie efectuată de instanța națională în cauză în mod autonom și în funcție de elementele constitutive ale prestației sociale în discuție, cu sesizarea Curții, dacă este cazul, cu o întrebare preliminară, clasificarea prestațiilor sociale realizată în declarația dată de autoritatea națională competentă în temeiul articolului 9 din regulamentul menționat nu poate avea caracter definitiv.

39      Astfel, obiectivul principal al Regulamentului nr. 883/2004, care este de a asigura coordonarea sistemelor de securitate socială în cadrul liberei circulații a lucrătorilor și de a garanta în același timp egalitatea de tratament în raport cu diferitele legislații naționale, ar fi compromis în mod semnificativ dacă ar fi posibil ca fiecare stat membru să stabilească în mod discreționar domeniul de aplicare al regulamentului menționat, prin neincluderea anumitor prestații sociale în declarație sau, dimpotrivă, prin includerea lor în aceasta.

40      Prin urmare, este necesar să se răspundă la prima întrebare că clasificarea unei prestații sociale într-una dintre ramurile de securitate socială enumerate la articolul 3 din Regulamentul nr. 883/2004, efectuată de autoritatea națională competentă în declarația dată de statul membru în temeiul articolului 9 alineatul (1) din regulamentul menționat, nu are caracter definitiv. Calificarea unei prestații sociale poate fi efectuată de instanța națională în cauză în mod autonom și în funcție de elementele constitutive ale prestației sociale în discuție, cu sesizarea Curții, dacă este cazul, cu o întrebare preliminară.

 Cu privire la a doua întrebare preliminară

41      Prin intermediul celei de a doua întrebări formulate, instanța de trimitere solicită să se stabilească dacă pensia de tranziție trebuie să fie considerată o „prestație pentru limită de vârstă”, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul nr. 883/2004, sau o „prestație de prepensionare”, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (i) din același regulament.

42      Trebuie arătat, cu titlu introductiv, că răspunsul la această întrebare este determinant pentru soluționarea cererii de acordare a unei pensii de tranziție. Astfel, dacă această pensie trebuie considerată o „prestație pentru limită de vârstă” și având în vedere că acordarea beneficiului unei asemenea prestații este condiționată de realizarea perioadelor de asigurare, de încadrare în muncă, de activitate independentă sau de rezidență, atunci instituția competentă a unui stat membru trebuie să țină seama, în conformitate cu articolul 6 din Regulamentul nr. 883/2004, de toate perioadele realizate în temeiul legislației oricărui alt stat membru, chiar a oricărui alt stat membru al SEE, ca și cum ar fi fost realizate în statul membru din care face parte respectiva instituție. În schimb, dacă această pensie este calificată drept „prestație de prepensionare”, atunci articolul 66 din Regulamentul nr. 883/2004 exclude aplicarea regulii cumulării perioadelor, prevăzută la articolul 6 din acest regulament.

43      În ceea ce privește stabilirea naturii prestației în discuție în litigiul principal, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, prestațiile de securitate socială trebuie considerate ca având aceeași natură, indiferent de caracteristicile specifice ale diferitor legislații naționale, atunci când obiectul și finalitatea lor, precum și baza lor de calcul sau condițiile de acordare a acestora sunt identice. În schimb, caracteristici strict formale nu trebuie considerate ca fiind elemente constitutive pentru clasificarea prestațiilor (a se vedea în acest sens Hotărârea din 5 iulie 1983, Valentini, 171/82, EU:C:1983:189, punctul 13, Hotărârea din 18 iulie 2006, De Cuyper, C-406/04, EU:C:2006:491, punctul 25, și Hotărârea din 11 septembrie 2008, Petersen, C-228/07, EU:C:2008:494, punctul 21).

44      Atunci când este necesar să se distingă între diferitele categorii de prestații de securitate socială, Curtea a precizat că trebuie să se ia în considerare riscul pe care îl acoperă fiecare prestație (Hotărârea din 18 iulie 2006, De Cuyper, C-406/04, EU:C:2006:491, punctul 27, precum și Hotărârea din 19 septembrie 2013, Hliddal și Bornand, C-216/12 și C-217/12, EU:C:2013:568, punctul 52).

45      Astfel, prestațiile pentru limită de vârstă prevăzute la articolul 3 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul nr. 883/2004 sunt caracterizate în esență prin faptul că urmăresc să asigure mijloacele de subzistență ale unor persoane care, atunci când împlinesc o anumită vârstă, își părăsesc locul de muncă și nu mai sunt obligate să se pună la dispoziția serviciului administrativ competent în materia ocupării forței de muncă (Hotărârea din 5 iulie 1983, Valentini, 171/82, EU:C:1983:189, punctul 14).

46      În schimb, chiar dacă prezintă anumite similarități cu prestațiile pentru limită de vârstă în ceea ce privește obiectul și finalitatea lor – și anume printre altele asigurarea mijloacelor de subzistență ale persoanelor care au împlinit o anumită vârstă –, prestațiile de prepensionare diferă de acestea în special prin faptul că urmăresc un obiectiv legat de politica de încadrare în muncă, contribuind la eliberarea locurilor de muncă ocupate de salariați care se apropie de vârsta de pensionare, în beneficiul persoanelor mai tinere fără loc de muncă, obiectiv care a apărut în contextul unei crize economice care a afectat Europa (a se vedea în acest sens Hotărârea din 5 iulie 1983, Valentini, 171/82, EU:C:1983:189, punctele 16 și 17). De asemenea, în cazul încetării activității economice a unei întreprinderi, acordarea unei asemenea prestații contribuie la diminuarea numărului de lucrători concediați care fac obiectul sistemului de asigurări de șomaj (a se vedea prin analogie Hotărârea din 11 iulie 1996, Otte, C-25/95, EU:C:1996:295, punctul 31).

47      Prin urmare, prestațiile de prepensionare sunt legate mai curând de situația de criză economică, de restructurare, de concedieri și de raționalizare.

48      În plus, trebuie subliniat că, deși regimurile legale de prepensionare nu intrau în domeniul de aplicare al legislației aplicabile regimurilor de securitate socială a lucrătorilor migranți înainte de intrarea în vigoare a Regulamentului nr. 883/2004, noțiunea „prestație de prepensionare” este în prezent definită la articolul 1 litera (x) din regulamentul menționat ca desemnând toate prestațiile în numerar, altele decât ajutorul de șomaj sau pensia anticipată, acordate începând de la o anumită vârstă lucrătorilor care și-au redus, și-au încetat sau și-au suspendat activitățile profesionale până la vârsta la care îndeplinesc condițiile pentru obținerea unei pensii pentru limită de vârstă sau a unei pensii anticipate, primirea acesteia nefiind condiționată de disponibilitatea persoanei în cauză față de serviciile de ocupare a forței de muncă din statul competent.

49      Potrivit aceleiași dispoziții, „prestația de prepensionare” se deosebește de „prestația anticipată pentru limită de vârstă” prin faptul că aceasta din urmă este acordată înainte ca persoana în cauză să fi atins vârsta normală de pensionare pentru limită de vârstă și fie continuă să fie furnizată după atingerea vârstei menționate, fie este înlocuită cu o altă pensie pentru limită de vârstă.

50      În lumina acestor considerații trebuie să se examineze dacă o prestație precum cea în discuție în litigiul principal trebuie să fie considerată o „prestație pentru limită de vârstă”, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul nr. 883/2004, sau o „prestație de prepensionare”, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (i) din acest regulament.

51      În ceea ce privește, mai întâi, obiectul și finalitatea prestației în discuție în litigiul principal, din articolul 3 din Legea privind pensiile de tranziție, în special din cuprinsul alineatelor 1 și 3 ale acestuia, reiese că pensia de tranziție privește lucrătorii care au ocupat locuri de muncă ce implică factori de risc în condiții de muncă deosebite care pot avea efecte ireversibile asupra sănătății sau care necesită, în pofida progresului tehnic, capacități psihice și fizice specifice care, din cauza procesului de îmbătrânire, sunt reduse ori diminuate înainte de atingerea vârstei de pensionare până la nivelul la care îngreunează munca prestată până la data respectivă și chiar lucrătorii care nu mai pot asigura desfășurarea activității în locuri de muncă cu caracter deosebit, cum sunt cele ce implică o răspundere și capacități deosebite, și care, din cauza deteriorării psihice și fizice corespunzătoare vârstei înaintate, nu mai pot desfășura această activitate fără a periclita sănătatea și viața altor persoane.

52      Chiar dacă, a priori, beneficiarul pensiei de tranziție, la fel ca lucrătorul care beneficiază de o prestație de prepensionare în sensul articolului 1 litera (x) din Regulamentul nr. 883/2004, și-a încetat sau și-a suspendat activitățile profesionale până la vârsta la care îndeplinește condițiile pentru obținerea unei pensii pentru limită de vârstă, nu este mai puțin adevărat că pensia de tranziție nu este legată de situația pieței muncii în contextul unei crize economice, nici de capacitatea economică a întreprinderii în cadrul unei restructurări, ci numai de natura locului de muncă, care prezintă un caracter deosebit sau în care activitatea se desfășoară în condiții deosebite.

53      În plus, întrucât legislația națională în discuție se referă în mod expres la procesul de îmbătrânire a lucrătorilor și nu face nicio mențiune cu privire la un obiectiv de eliberare a locurilor de muncă în beneficiul unor persoane mai tinere, prestația în discuție în litigiul principal pare să prezinte mai curând o legătură cu prestațiile pentru limită de vârstă.

54      În continuare, în ceea ce privește baza de calcul al prestației în discuție în litigiul principal, din decizia de trimitere reiese în esență că cuantumul pensiei de tranziție este stabilit în funcție de cuantumul pensiei pentru limită de vârstă, articolul 14 alineatul 3 din Legea privind pensiile de tranziție precizând că cuantumul pensiei de tranziție nu poate fi inferior celui al pensiei minime pentru limită de vârstă, astfel cum acesta este stabilit prin Legea privind pensiile pentru limită de vârstă. În plus, articolele 18, 19 și 20 din Legea privind pensiile de tranziție prevăd drepturi la indemnizațiile de dependență, la pensia de urmaș și la alocația pentru cheltuieli funerare, potrivit acelorași modalități cu cele prevăzute de Legea privind pensiile pentru limită de vârstă.

55      În sfârșit, în ceea ce privește condițiile de acordare a prestației în discuție în litigiul principal, trebuie arătat că articolul 4 din Legea privind pensiile de tranziție definește condițiile generale referitoare la vârstă, la vechimea în muncă, precum și la dovedirea unor perioade lungi de contribuție și scutite de la plata contribuției, care sunt, în principiu, cerințe referitoare la acordarea unor prestații pentru limită de vârstă, diferite de condițiile de acordare reținute în general în cazul prestațiilor de prepensionare.

56      În ceea ce privește, mai precis, pierderea dreptului la o pensie de tranziție, este necesar să se sublinieze că, deși din articolul 16 din Legea privind pensiile de tranziție reiese că dreptul la această prestație se stinge în ziua precedentă datei dobândirii dreptului la o pensie pentru limită de vârstă, dosarul prezentat Curții nu conține totuși niciun element care să permită să se excludă că este vorba despre o prestație anticipată pentru limită de vârstă în sensul articolului 1 litera (x) din Regulamentul nr. 883/2004, în măsura în care pensia de tranziție va continua să fie furnizată după împlinirea vârstei normale de pensionare pentru limită de vârstă sau în măsura în care pensia de tranziție va fi înlocuită cu o altă prestație pentru limită de vârstă.

57      În aceste condiții, trebuie să se constate că atât din obiectul și din finalitatea prestației în discuție în litigiul principal, cât și din baza de calcul al acesteia și din condițiile sale de acordare rezultă că o asemenea prestație are legătură cu riscul de îmbătrânire prevăzut la articolul 3 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul nr. 883/2004 și că, prin urmare, îi este aplicabilă regula de cumulare a perioadelor.

58      În consecință, trebuie să se răspundă la a doua întrebare că o prestație precum cea în discuție în litigiul principal trebuie să fie considerată o „prestație pentru limită de vârstă”, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul nr. 883/2004.

 Cu privire la a treia întrebare preliminară

59      Având în vedere răspunsul dat la primele două întrebări, nu este necesar să se răspundă la a treia întrebare.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

60      Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a zecea) declară:

1)      Clasificarea unei prestații sociale într-una dintre ramurile de securitate socială enumerate la articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială, efectuată de autoritatea națională competentă în declarația dată de statul membru în temeiul articolului 9 alineatul (1) din regulamentul menționat, nu are caracter definitiv. Calificarea unei prestații sociale poate fi efectuată de instanța națională în cauză în mod autonom și în funcție de elementele constitutive ale prestației sociale în discuție, cu sesizarea Curții, dacă este cazul, cu o întrebare preliminară.

2)      O prestație precum cea în discuție în litigiul principal trebuie să fie considerată o „prestație pentru limită de vârstă”, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul nr. 883/2004.

Semnături

*      Limba de procedură: polona.