Available languages

Taxonomy tags

Info

References in this case

Share

Highlight in text

Go

Ediție provizorie

HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a noua)

17 mai 2023(*)

„Trimitere preliminară – Directiva 2006/112/CE – Taxa pe valoarea adăugată (TVA) – Obligații de declarare și de plată a TVA-ului – Articolul 273 – Sancțiuni prevăzute în caz de nerespectare a obligațiilor de către persoana impozabilă – Principiile proporționalității și neutralității TVA-ului – Dreptul de deducere a TVA-ului – Compatibilitatea sancțiunilor”

În cauza C-418/22,

având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de tribunal de première instance du Luxemburg (Tribunalul de Primă Instanță din Luxemburg, Belgia), prin decizia din 8 iunie 2022, primită de Curte la 21 iunie 2022, în procedura

SA CEZAM

împotriva

État belge,

CURTEA (Camera a noua),

compusă din doamna L. S. Rossi, președintă de cameră, și domnii J.-C. Bonichot (raportor) și S. Rodin, judecători,

avocat general: domnul A. Rantos,

grefier: domnul A. Calot Escobar,

având în vedere procedura scrisă,

luând în considerare observațiile prezentate:

–        pentru guvernul belgian, de P. Cottin, J.-C. Halleux și C. Pochet, în calitate de agenți;

–        pentru Comisia Europeană, de S. Delaude și J. Jokubauskaitė, în calitate de agenți,

având în vedere decizia de judecare a cauzei fără concluzii, luată după ascultarea avocatului general,

pronunță prezenta

Hotărâre

1        Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 62 punctul 2 și a articolelor 63, 167, 206, 250 și 273 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO 2006, L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7), precum și a principiilor proporționalității și neutralității fiscale.

2        Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între SA CEZAM, pe de o parte, și État belge (statul belgian), pe de altă parte, în legătură cu mai multe decizii adoptate de administrația fiscală belgiană prin care acestei societăți îi sunt aplicate amenzi pentru încălcări ale reglementării privind taxa pe valoarea adăugată (TVA).

 Cadrul juridic

 Dreptul Uniunii

3        Articolul 62 punctul 2 din Directiva 2006/112 prevede:

„În sensul prezentei directive:

[…]

2.      TVA devine «exigibilă» atunci când autoritatea fiscală dobândește în temeiul legii, la un moment dat, dreptul de a solicita taxa de la persoana obligată la plata acesteia, chiar dacă plata acestei taxe poate fi amânată.”

4        Articolul 63 din această directivă prevede:

„Faptul generator intervine și TVA devine exigibilă atunci când sunt livrate bunurile sau sunt prestate serviciile.”

5        Articolul 167 din directiva menționată are următorul cuprins:

„Dreptul de deducere ia naștere în momentul în care taxa deductibilă devine exigibilă.”

6        Articolul 203 din aceeași directivă prevede:

„TVA este datorată de orice persoană ce menționează această taxă pe o factură.”

7        Articolul 206 din Directiva 2006/112 prevede:

„Orice persoană impozabilă obligată la plata TVA are obligația de a plăti valoarea netă a TVA cu ocazia depunerii declarației privind TVA prevăzute la articolul 250. Cu toate acestea, statele membre pot stabili o altă dată pentru plata respectivei sume sau pot solicita efectuarea unor plăți provizorii anticipate.”

8        Articolul 250 alineatul (1) din această directivă are următorul cuprins:

„Fiecare persoană impozabilă depune o declarație privind TVA în care se menționează toate informațiile necesare pentru a calcula taxa exigibilă și deducerile de efectuat, inclusiv, în măsura în care acest lucru este necesar pentru stabilirea bazei impozabile, valoarea totală a operațiunilor referitoare la această taxă și la aceste deduceri, precum și valoarea operațiunilor scutite.”

9        Articolul 273 primul paragraf din Directiva 2006/112 prevede:

„Statele membre pot impune alte obligații pe care le consideră necesare pentru a asigura colectarea în mod corect a TVA și a preveni evaziunea, sub rezerva cerinței de tratament egal al operațiunilor interne și operațiunilor efectuate între statele membre de către persoane impozabile și cu condiția ca respectivele obligații să nu genereze, în comerțul între statele membre, unele formalități în legătură cu trecerea frontierelor.

 Dreptul belgian

10      Articolul 53 alineatul (1) din loi du 3 juillet 1969, créant le code de la taxe sur la valeur ajoutée (Legea din 3 iulie 1969 de instituire a Codului privind taxa pe valoarea adăugată) (Moniteur belge din 17 iulie 1969, p. 7046), în versiunea aplicabilă litigiului principal (denumit în continuare „Codul privind TVA-ul”), prevede:

„Persoana impozabilă, cu excepția celei care nu are niciun drept de deducere, are următoarele obligații:

[…]

2°      să depună, în fiecare lună, o declarație în care să indice:

a)      valoarea operațiunilor prevăzute de prezentul cod pe care le-a efectuat sau care i-au fost furnizate în cursul lunii precedente în cadrul activității sale economice;

b)      valoarea taxei exigibile, a deducerilor care trebuie operate și a regularizărilor care trebuie efectuate;

[…]

3°      să achite, în termenul stabilit pentru depunerea declarației prevăzute la punctul 2°, taxa datorată. […]”.

11      Potrivit articolului 70 alineatul (1) din acest cod:

„Orice încălcare a obligației de plată a taxei se sancționează cu o amendă egală cu dublul taxei eludate sau plătite cu întârziere.

[…]”

12      Articolul 1 din arrêté royal no 41, du 30 janvier 1987, fixant le montant des amendes fiscales proportionnelles en matière de TVA (Decretul regal nr. 41 din 30 ianuarie 1987 de stabilire a cuantumului amenzilor fiscale proporționale în materie de TVA) (Moniteur belge din 7 februarie 1987, p. 1709, denumit în continuare „Decretul regal nr. 41”), prevede:

„Scara de reducere a amenzilor fiscale proporționale în materie de taxă pe valoarea adăugată se stabilește:

1°      […] pentru încălcările săvârșite după 31 octombrie 1993, în tabelul G din anexa la prezentul decret, în cazul încălcărilor prevăzute la articolul 70 [alineatul 1] din [Codul privind TVA-ul];

[…]”

13      Articolul 1 al doilea paragraf din acest decret prevede că „scara de reducere prevăzută în tabelele A-J din anexa la prezentul decret nu este aplicabilă în cazul încălcărilor săvârșite cu intenția de a eluda sau de a permite eludarea taxei”.

14      Anexa la Decretul regal nr. 41 conține un „tabel G”, intitulat „Amenzi aplicabile în cazul încălcărilor prevăzute la articolul 70 [alineatul 1 din Codul privind TVA-ul]”. Rubrica V, intitulată „Inexactități constatate cu ocazia controlului contabilității în ceea ce privește conținutul său”, prevede, în cazul „operațiunilor impozabile care nu au fost înscrise, în tot sau în parte, sau au fost înscrise cu întârziere în declarația prevăzută în acest scop”, aplicarea unei amenzi forfetare de 10 % din taxa datorată atunci când „[c]uantumul taxelor datorate pentru o perioadă supusă controlului de un an” este „[m]ai mic sau egal cu 1 250,00 de euro”, și aplicarea unei amenzi forfetare de 20 % din taxa datorată, atunci când acest cuantum este „[d]e peste 1 250,00 de euro”.

 Litigiul principal și întrebările preliminare

15      Prin cererea introductivă din 15 mai 2018, CEZAM, o societate al cărei sediu social se află în Belgia și care își desfășoară activitatea în sectorul tâmplăriei și al vitrajelor, a introdus o acțiune la tribunal de première instance du Luxembourg (Tribunalul de Primă Instanță din Luxemburg, Belgia), care este instanța de trimitere, împotriva a trei decizii ale administrației fiscale belgiene notificate în ianuarie și, respectiv, în martie 2018, prin care acestei societăți i-au fost, printre altele, aplicate amenzi fiscale.

16      În această privință, este cert că, începând din luna iunie 2013, CEZAM nu a depus declarații periodice de TVA și că administrația fiscală belgiană a întocmit, mai întâi, un proces-verbal de impunere pentru anul 2013 pe care l-a notificat societății CEZAM. Ulterior, în luna august 2016, a fost efectuat un control al contabilității acesteia. În lipsa unor declarații periodice de TVA pentru anii 2014 și 2015, administrația fiscală belgiană a procedat la o taxare din oficiu cu privire la acești ani. În sfârșit, întrucât a constatat, în cursul anului 2017, că CEZAM nu depusese toate declarațiile periodice necesare și nu achitase TVA-ul datorat, administrația fiscală belgiană a adoptat, în anul 2018, cele trei decizii menționate la punctul 15 din prezenta hotărâre.

17      CEZAM justifică lipsa unor declarații prin faptul că administrația fiscală belgiană i-ar fi refuzat un plan de achitare a datoriilor de TVA. Aceasta contestă, printre altele, cuantumul amenzilor, ce reprezintă 20 % din cuantumul TVA-ului care ar fi fost datorat înainte de scăderea TVA-ului deductibil. În vederea calculării amenzilor, această administrație ar fi trebuit să țină seama de cuantumul TVA-ului care trebuia să îi fie plătit efectiv, și anume cuantumul rezultat după scăderea TVA-ului deductibil. Abordarea urmată în speță de administrația menționată ar încălca dreptul de deducere a TVA-ului aferent intrărilor și principiul neutralității fiscale.

18      În această din urmă privință, CEZAM invocă Hotărârea din 9 iulie 2015, Salomie și Oltean (C-183/14, EU:C:2015:454), precum și Hotărârea din 8 mai 2019, EN.SA. (C-712/17, EU:C:2019:374), și susține, printre altele, că principiul proporționalității impune statelor membre să nu aplice o amendă al cărei cuantum este egal cu TVA-ul deductibil, întrucât o astfel de amendă ar goli de conținut dreptul de deducere.

19      État belge susține că soluția reținută în Hotărârea din 8 mai 2019, EN.SA. (C-712/17, EU:C:2019:374), nu poate fi transpusă în litigiul cu care este sesizată instanța de trimitere. Astfel, acea hotărâre ar privi o situație în care, în pofida lipsei unor operațiuni impozabile, au fost întocmite facturi care menționau TVA-ul. Emitentul acestora ar fi plătit TVA-ul și ar fi eliminat orice risc de pierdere a unor venituri fiscale. Într-o asemenea situație, principiul proporționalității și articolul 203 din Directiva 2006/112, potrivit căruia TVA-ul care figurează pe o factură este datorat, s-ar opune aplicării unei amenzi reprezentând 100 % din TVA-ul dedus în mod nejustificat.

20      În speță, État belge susține că CEZAM a fost sancționată pentru o încălcare a obligației de declarare și de plată a TVA-ului. Această obligație ar fi esențială pentru funcționarea sistemului de TVA în care persoana impozabilă are rolul de colector de impozite. Prin neplata TVA-ului perceput de la clienții săi, CEZAM ar fi beneficiat de un avantaj în detrimentul trezoreriei publice. În plus, amenzile s-ar ridica la numai 20 % din cuantumul TVA-ului care ar fi trebuit plătit. În această ultimă privință, dreptul de deducere ar fi o posibilitate pe care persoana impozabilă o poate exercita prin înregistrarea TVA-ului care trebuie dedus în declarațiile sale periodice.

21      Având în vedere aceste argumente, instanța de trimitere amintește că din jurisprudența Curții rezultă că, în materie de TVA, statele membre sunt, în principiu, competente să aleagă sancțiunile care le par adecvate, cu condiția ca acestea să nu depășească ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor de asigurare a colectării în mod corect a taxei și de prevenire a evaziunii (Hotărârea din 26 aprilie 2017, Farkas, C-564/15, EU:C:2017:302, punctele 59 și 60). Aceasta amintește de asemenea că măsurile adoptate pentru atingerea acestor obiective nu trebuie să repună în discuție neutralitatea TVA-ului (Hotărârea din 11 aprilie 2013, Rusedespred, C-138/12, EU:C:2013:233, punctul 29). În această privință, instanța de trimitere face referire, în plus, la Concluziile prezentate de avocata generală Kokott în cauza EN.SA. (C-712/17, EU:C:2019:35, punctul 62).

22      Această instanță apreciază însă că principiul neutralității fiscale nu se aplică în mod direct pentru a determina sancțiunile aplicabile în cazul încălcării normelor în materie de TVA. Cu toate acestea, ea ridică problema dacă trebuie să se țină seama de acest principiu pentru a determina dacă sancțiunile aplicate în speță societății CEZAM respectă principiul proporționalității.

23      Pe de altă parte, instanța de trimitere arată că aceste sancțiuni au fost determinate în temeiul reglementării belgiene prin care se urmărește sancționarea încălcărilor săvârșite fără intenția de a eluda TVA-ul.

24      În aceste condiții, tribunal de première instance du Luxembourg (Tribunalul de Primă Instanță din Luxemburg) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

„1)      Articolul 62 [punctul (2)] și articolele 63, 167, 206, 250 și 273 din Directiva 2006/112 […], precum și principiul proporționalității, astfel cum a fost interpretat, printre altele, în Hotărârea Curții din 8 mai 2019, EN.SA [(C-712/17, EU:C:2019:374)], coroborat cu principiul neutralității se opun unei reglementări naționale precum articolul 70 alineatul 1 din Codul privind TVA-ul, articolul 1 și rubrica V din tabelul G anexat la Decretul regal nr. 41 de stabilire a cuantumului amenzilor fiscale proporționale în materie de taxă pe valoarea adăugată, în temeiul căreia, în cazul unor inexactități constatate cu ocazia verificării contabilității în ceea ce privește conținutul acesteia, pentru a sancționa operațiuni impozabile care nu au fost înregistrate, în totalitate sau parțial, și într-un cuantum care depășește 1 250 de euro, încălcarea se sancționează cu o amendă forfetară redusă de 20 de puncte procentuale din taxa datorată, fără ca taxa plătită în amonte care nu a fost dedusă ca urmare a nedeclarării să poată fi dedusă în scopul calculării amenzii și în condițiile în care, în temeiul articolului 1 alineatul 2 din Decretul regal nr. 41, scara de reducere prevăzută în tabelele A-J din anexa la acest decret este aplicabilă numai dacă încălcările sancționate au fost săvârșite fără intenția de a se sustrage sau de a permite sustragerea de la plata taxei?

2)      Împrejurarea că persoana impozabilă a achitat în mod voluntar sau nu cuantumul taxei exigibile în urma controlului efectuat pentru a regulariza insuficiența de plată a taxei și, prin urmare, pentru a atinge obiectivul de a asigura colectarea corectă a taxei influențează răspunsul la întrebare?”

 Cu privire la întrebările preliminare

25      Prin intermediul întrebărilor formulate, care trebuie analizate împreună, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 62 punctul 2 și articolele 63, 167, 206, 250 și 273 din Directiva 2006/112, precum și principiile proporționalității și neutralității fiscale trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale în temeiul căreia nerespectarea obligației de a declara și de a plăti TVA-ul către trezoreria publică este sancționată cu o amendă forfetară care se ridică la 20 % din cuantumul TVA-ului care ar fi fost datorat înainte de scăderea TVA-ului deductibil.

26      În această privință, trebuie amintit că din articolele 2 și 273 din Directiva 2006/112 coroborate cu articolul 4 alineatul (3) TUE rezultă că statele membre au obligația să adopte toate măsurile cu caracter legislativ și administrativ corespunzătoare pentru a asigura colectarea în integralitate a TVA-ului datorat pe teritoriul fiecăruia dintre ele și pentru a combate evaziunea (Hotărârea din 2 mai 2018, Scialdone, C-574/15, EU:C:2018:295, punctul 26).

27      În lipsa unei armonizări a legislației Uniunii în domeniul sancțiunilor aplicabile în caz de nerespectare a condițiilor prevăzute de un regim instituit prin această legislație, statele membre sunt competente să aleagă sancțiunile pe care le consideră adecvate. Ele sunt însă obligate să își exercite competențele cu respectarea dreptului Uniunii și a principiilor sale generale și, în consecință, cu respectarea principiilor proporționalității și neutralității fiscale (a se vedea în acest sens Hotărârea din 29 iulie 2010, Profaktor Kulesza, Frankowski, Jóźwiak, Orłowski, C-188/09, EU:C:2010:454, punctul 29, precum și Hotărârea din 9 iulie 2015, Salomie și Oltean, C-183/14, EU:C:2015:454, punctul 62).

28      Trebuie amintit de asemenea că, atunci când aleg sancțiunile, statele membre sunt obligate să respecte principiul efectivității care impune instituirea unor sancțiuni efective și disuasive pentru combaterea încălcărilor normelor armonizate în materie de TVA și protejarea intereselor financiare ale Uniunii (a se vedea în acest sens Hotărârea din 2 mai 2018, Scialdone, C-574/15, EU:C:2018:295, punctele 28 și 33).

29      Pe de altă parte, pe lângă articolul 273 din Directiva 2006/112, instanța de trimitere se referă, în prima sa întrebare, la mai multe alte dispoziții ale acestei directive. Acestea nu sunt însă pertinente pentru a răspunde la întrebările adresate, care privesc criteriile care permit să se stabilească dacă o sancțiune în materie de TVA respectă principiile proporționalității și neutralității fiscale. Prin urmare, nu este necesar să se răspundă la întrebare, astfel cum a fost reformulată, decât în măsura în care aceasta vizează articolul 273 din Directiva 2006/112, interpretat în lumina principiilor menționate.

30      În ceea ce privește, pe de o parte, principiul proporționalității, sancțiunile prevăzute de dreptul național în aplicarea articolului 273 din Directiva 2006/112 nu trebuie să depășească ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor de asigurare a colectării în mod corect a taxei și de prevenire a evaziunii. Pentru a aprecia dacă o sancțiune este conformă cu principiul proporționalității, trebuie să se țină seama printre altele de natura și de gravitatea încălcării pe care această sancțiune urmărește să o reprime, precum și de modalitățile de stabilire a cuantumului acesteia (a se vedea în acest sens Hotărârea din 26 aprilie 2017, Farkas, C-564/15, EU:C:2017:302, punctul 60 și jurisprudența citată).

31      Deși revine instanței de trimitere sarcina de a aprecia dacă cuantumul amenzilor aplicate societății CEZAM este conform cu principiul proporționalității, trebuie totuși ca acestei instanțe să i se indice anumite elemente care sunt de natură să îi permită să efectueze această apreciere.

32      În ceea ce privește natura și gravitatea încălcărilor pe care amenzile în cauză urmăresc să le reprime, din decizia de trimitere reiese că încălcările reproșate societății CEZAM nu provin dintr-o eroare referitoare la aplicarea mecanismului TVA-ului. Astfel, pentru o perioadă îndelungată și în pofida mai multor intervenții ale autorităților fiscale belgiene, această societate nici nu a declarat, nici nu a plătit TVA-ul datorat.

33      Pe de altă parte, împrejurarea că, în urma unei inspecții fiscale, persoana impozabilă a regularizat în mod voluntar sau în alt mod deficiențele de plată constatate de autoritățile competente poate fi relevantă pentru a aprecia proporționalitatea unei sancțiuni în raport cu obiectivul de a asigura colectarea în mod corect a taxei. Din dosarul de care dispune Curtea reiese însă că, în speță, nu a avut loc nicio regularizare voluntară.

34      În ceea ce privește modalitățile de determinare a sancțiunilor care trebuie aplicate, din decizia de trimitere reiese că dreptul belgian prevede un sistem de amenzi graduale. Astfel, în temeiul articolului 70 alineatul (1) din Codul privind TVA-ul, încălcarea obligației de plată a taxei este pasibilă de o amendă egală cu dublul TVA-ului care ar fi fost datorat înainte de scăderea TVA-ului deductibil. Cu toate acestea, în absența unei intenții de fraudă, Decretul regal nr. 41 prevede că cuantumul amenzii se reduce la 20 % sau, respectiv, la 10 % din TVA-ul care ar fi fost datorat înainte de scăderea TVA-ului deductibil, după cum cuantumul taxelor datorate pentru o perioadă controlată de un an depășește sau nu 1 250,00 de euro.

35      În orice caz și sub rezerva verificărilor ce revin instanței de trimitere, nu rezultă că, având în vedere natura și gravitatea încălcărilor reproșate societății CEZAM și având în vedere cerințele referitoare la caracterul efectiv și disuasiv al sancțiunilor în materie de TVA, aplicarea unor amenzi în cuantum de 20 % din TVA-ul care ar fi fost datorat înainte de scăderea TVA-ului deductibil depășește ceea ce este necesar pentru a asigura colectarea în mod corect a taxei și pentru a preveni evaziunea.

36      În ceea ce privește, pe de altă parte, principiul neutralității fiscale, acesta impune ca deducerea TVA-ului în amonte să fie acordată dacă cerințele de fond sunt îndeplinite, chiar dacă anumite cerințe de formă au fost omise de persoanele impozabile. În consecință, în cazul în care administrația fiscală dispune de informațiile necesare pentru a stabili că cerințele de fond sunt îndeplinite, aceasta nu poate impune condiții suplimentare care pot avea ca efect anihilarea exercitării acestui drept (a se vedea în acest sens Hotărârea din 9 iulie 2015, Salomie și Oltean, C-183/14, EU:C:2015:454, punctele 58 și 59, precum și jurisprudența citată).

37      Cu toate acestea, în speță, niciun element din dosarul de care dispune Curtea nu este de natură să demonstreze că amenzile aplicate societății CEZAM sau reglementarea belgiană aplicată pentru a determina cuantumul acestora, și anume articolul 70 alineatul 1 din Codul privind TVA-ul coroborat cu Decretul regal nr. 41, ar fi susceptibile să repună în discuție dreptul de deducere a TVA-ului aferent intrărilor. În special, aceste dispoziții nu par să se opună posibilității persoanei impozabile de a invoca un astfel de drept de deducere. În această privință, din observațiile guvernului belgian reiese că, la stabilirea datoriei fiscale a societății CEZAM, autoritățile fiscale belgiene au procedat din oficiu la deducerea TVA-ului aferent intrărilor.

38      Pe de altă parte, trebuie arătat că cauza principală nu este comparabilă cu cea în care s-a pronunțat Hotărârea din 9 iulie 2015, Salomie și Oltean (C-183/14, EU:C:2015:454, punctele 60-64), invocată de CEZAM în fața instanței de trimitere, din moment ce cauza aflată la originea acelei hotărâri privea o practică administrativă națională în temeiul căreia nerespectarea anumitor cerințe de formă în scopul controlului, precum obligația persoanei impozabile de a fi identificată în scopuri de TVA, prevăzută la articolul 214 din Directiva 2006/112, sau aceea de a declara când începe, își modifică sau încetează activitățile sale, prevăzută la articolul 213 din această directivă, nu era sancționată prin aplicarea unei amenzi proporționale cu gravitatea încălcării, ci prin refuzul dreptului de deducere a TVA-ului, ceea ce era susceptibil să repună în discuție neutralitatea acestuia din urmă.

39      Prezenta cauză nu este comparabilă nici cu cea în care s-a pronunțat Hotărârea din 8 mai 2019, EN.SA. (C-712/17, EU:C:2019:374), invocată de asemenea de CEZAM în fața instanței de trimitere.

40      În această privință, trebuie amintit că, la punctele 43 și 44 din acea hotărâre, Curtea a constatat că principiul neutralității fiscale se opunea aplicării unei amenzi egale cu 100 % din cuantumul TVA-ului în amonte dedus în mod nelegal, deși TVA-ul fusese achitat în mod legal în aval, iar trezoreria publică nu suferise ulterior nicio pierdere de venituri fiscale, în măsura în care respectarea acestui principiu era asigurată de posibilitatea statelor membre de a prevedea corectarea oricărei taxe facturate fără să fie datorată atunci când emitentul facturii a demonstrat buna sa credință sau a eliminat complet, în timp util, riscul de pierdere a unor venituri fiscale. Aplicarea acestei amenzi făcea astfel ca posibilitatea rectificării datoriei fiscale născute în temeiul articolului 203 din Directiva 2006/112 să fie lipsită de conținut.

41      În schimb, nu aceasta este situația în speță, întrucât, pe de o parte, amenzile aplicate societății CEZAM urmăresc să sancționeze omisiunea deliberată, pe o perioadă îndelungată, de a declara și de a achita TVA-ul în aval, omisiune care a creat astfel un risc de pierdere a unor venituri fiscale pentru trezoreria publică și, pe de altă parte, astfel cum s-a arătat la punctul 37 din prezenta hotărâre, nu rezultă nici din dispozițiile naționale în discuție în litigiul principal, nici din alte elemente ale dosarului de care dispune Curtea că aceste amenzi, al căror cuantum nu depășește 20 % din TVA-ul care ar fi fost datorat înainte de scăderea TVA-ului deductibil, ar repune în discuție beneficiul dreptului de deducere a TVA-ului aferent intrărilor.

42      Având în vedere considerațiile care precedă, trebuie să se răspundă la întrebările adresate că articolul 273 din Directiva 2006/112, precum și principiile proporționalității și neutralității fiscale trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări naționale în temeiul căreia nerespectarea obligației de a declara și de a plăti TVA-ul către trezoreria publică este sancționată cu o amendă forfetară care se ridică la 20 % din cuantumul TVA-ului care ar fi fost datorat înainte de scăderea TVA-ului deductibil, sub rezerva verificărilor ce revin instanței de trimitere în ceea ce privește caracterul proporțional al amenzii aplicate în cauza principală.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

43      Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a noua) declară:

Articolul 273 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, precum și principiile proporționalității și neutralității fiscale

trebuie interpretate în sensul că

nu se opun unei reglementări naționale în temeiul căreia nerespectarea obligației de a declara și de a plăti taxa pe valoarea adăugată (TVA) către trezoreria publică este sancționată cu o amendă forfetară care se ridică la 20 % din cuantumul TVA-ului care ar fi fost datorat înainte de scăderea TVA-ului deductibil, sub rezerva verificărilor ce revin instanței de trimitere în ceea ce privește caracterul proporțional al amenzii aplicate în cauza principală.

Semnături

*      Limba de procedură: franceza.